Am avut mai multe telefoane, de la Philips Fizz încoace, şi niciunul nu mi-a satisfăcut toate exigenţele. Nici măcar actualul, un iPhone de 8gb. Pe rînd:
- - Nokia 5110 e un telefon pe care se poate juca şarpele pînă la împăienjenirea privirii. Am făcut scoruri astronomice, dar am aflat prea tîrziu că există campionate internaţionale de şarpe. Am dat şi un mail cu el (prin 1998?), dar au ajuns în jur de 50 de bucăţi identice la destinaţie şi m-am lăsat de acest sport.
- - Evergreenul Nokia 6310i e un telefon excelent, cu o autonomie impresionantă, dar atît. E ergonomic şi poate cel mai reuşit telefon de tip candybar ever. Alunecă frumos în buzunar şi stă bine în mînă. Te poţi baza pe el în orice ocazie. Bun şi ca armă albă, pentru că rezistă exemplar la şocuri. De vreo două ori am aruncat cu el după animale (oameni sau nu). Wapul merge. M-am conectat şi pe yahoo messenger cu el. Are o interfaţă spartană, care consumă extrem de puţin curent şi percutează fulgerător. Între timp, însă, lumea a evoluat.
- - Nokia 9300i e un comunicator bun, însă Symbianul plin de buguri de pe el îl împiedică să performeze. Experienţa de browsing e traumatizant de lentă pe paginile neoptimizatepentru mobil, iar wifiul e puţin sensibil şi încinge telefonul la propriu. Multitudinea de setări îl transformă într-o cărămidă neprietenoasă, iar blocările dese te fac să vrei să-l vinzi. Ceea ce s-a şi întîmplat, destul de repede.
- - Nokia 6233 e un telefon cinstit, cu o cameră de 2MP care performează bine. Browsingul e cam lent, dar merge cînd nevoile sînt presante (pariu cu băieţii, la bere). Nu posedă wifi, lucru indispensabil nowadays. Ecranul e ok pentru un telefon din clasa lui. Compact, cu plastice ieftine şi autonomie medie. La şocuri îi sare capacul. Nu e telefon de blogger. Am făcut cu el acest scurt footage care s-a făcut şi mai scurt la convertirea în .avi.
- - Sony Ericcson w910i e un slide simpatic, poate cel mai simpatic pe care am pus mîna. Nu mi-am instalat net pe el, deci nu ştiu cum performează în www. Are minunatul şi revoluţionarul sistem Track ID, foarte util pentru melomani. M-a ajutat să fac acest filmuleţ pe care l-am postat, după ce l-am convertit în .avi. Are wow-factor şi walkman cu memorie upgradabilă de 1gb. E cam girlish, totuşi. Poate de bloggeriţă...
- - Cel mai handy din toate telefoanele (am butonat multe altele, pe windows, symbian, you name it) este iPhone. E, clar, un telefon de blogger. Surful este o plăcere pe orice pagină (mai puţin pe cele în flash - Steve, if you read this, please make flash work on iPhone!), wifiul duduie, ecranul tactil e cu un pas înainte faţă de tot ce e pe piaţă, zoomul cu degetele e un moft pe fotografii, dar e excelent pe paginile web. Interfaţa e intuitivă şi relativ rapidă, freez-urile destul de rare. Mailul e uşor de accesat şi chiar mai uşor de trimis decît un sms. MMS nu are, dar se pot instala softuri care fac asta (pentru cine e dispus să dea 25 cenţi pe bucată în loc să trimită moca aceeaşi fotografie prin mail). Bateria ţine puţin, dar e de înţeles. Pentru aparatele care au efectuat jailbreak există o colecţie impresionantă de softuri third party care se pot instala printr-un simplu tap (pe barba fiecăruia). Camera de 2mp e slabă şi nu poate face filme. O poză postată pe blog din mers, pe principiul iPhone to flikr, flikr to blog găsiţi aici, iar altele mai jos, sub aceeaşi egidă, "Bucureşti, inima ţării":
Cred că o să rămîn cu iPhone o vreme.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu