vineri, 28 decembrie 2007

Tour de force

Concediul de vară e cea mai obositoare perioadă din an, de aceea aleg să petrec vara în Bucureştiul descongestionat, prăfuit şi pustiu.
Par contre, iarna mă activez şi plec în vilegiatură. Anul acesta am făcut harta unui road trip care include următoarele repere: Viena (revelion) -> Paris -> Chamonix (schi) -> Veneţia and back, la bordul noii mele maşini, Sylvie. O să postez, sper, şi din deplasare.

La Mulţi Ani tuturor şi dacă moş Crăciun nu mi-a adus anul ăsta un domeniu .ro, îl aştept pe Moş Gerilă, o cunoştinţă mai veche.

vineri, 21 decembrie 2007

Celulita de bază a societăţii

*Articol apărut în suplimentul pentru femei al revistei MAXIM din luna Decemvrie.


"Secolul XXI va scăpa de celulită sau nu va fi deloc! Fetelor, cumpăraţi de pe net pomezi anticelulitice şi alifii de mărire a penisului iubitului! Dacă nu dau rezultate, insistaţi, după care, le puteţi interschimba. Efectul ar putea fi imediat.

Exemplul 1: Pe la mijlocul secolului, un băiat deştept, pe nume Gilette, vindea lame de ras aproape la toţi bărbaţii din lume. Omul era, însă, nefericit, gemea şi se zvîrcolea noaptea în somn. Mai mult de jumătate din populaţia Pămîntului nu folosea lame de ras. Nici un om de afaceri n-ar fi rezistat tentaţiei de a vinde lame de ras şi femeilor, pot să pariez. Omul s-a gîndit aşa: „dacă eu, Gilette, aş putea să vînd aparate de ras şi femeilor, aş fi un mare meseriaş, chiar dacă sună ca dracu’ şi mă sparge Consiliul de Administraţie dacă le pun problema aşa. E ca şi cum aş încerca să vînd ojă bărbaţilor (lucru care a fost reuşit ceva mai tîrziu - n.red)”. Ideea salvatoare şi elementară a fost ca femeia epilată să devină cea_mai_bună_femeie_din_lume. Simplu, elegant, frumos. Ca atunci cînd e vorba de sex, doamnelor: creezi nevoie, o satisfaci şi toată lumea e fericită.

Exemplul 2: Tot cam pe-atunci, în plină campanie de emancipare, i-a scăpat cuiva din Albion porumbelul. „Celulită!” a croncănit englezoiul scurt şi imediat s-a bătut peste gură, dar, fireşte, era prea tîrziu. Prin anii ’60, aşadar, după o fulminantă carieră orală, cuvîntul a trecut la normal şi a fost aranjat pentru prima oară în pagină de zeţarii care tipăreau Vogue. Din cutia Pandorei mai ieşise o stihie. Nu contează că echilibrul fragil al estrogenului, noradrenalinei şi catecolaminei feminine nu fusese nici măcar mirosit, iar băieţii habar n-aveau de Coenzima A, pentoxifilina era subiect de cărţi SF, şi dacă spuneai cuiva de inhibiţia enzimei fosfodiesterază erau mari şanse să te bage în cămaşă de forţă. Nevoia de parcele nesfîrşite de piele netedă tocmai fusese creată, dar nema soluţie. Mai mult, femeile claxonau din ce în ce mai prelung şi mai insistent în traficul infernal, erau pe zi/an/deceniu ce trecea mai stresate şi mai carieriste, începuseră să fumeze ca şerpii şi să bea cafele turceşti ca pe apă, lucruri care le scoteau din ce în ce mai în evidenţă (prin blugi!) relieful striat al coapselor. Bărbaţii protestau cu jumătate de gură, simţindu-se şi ei cu musca pe căciulă din pricina mărimii membrului lui Rocco Siffredi.

Odată instalată, celulita rezistă interminabilelor cure cu morcovi, sisificelor şedinţe de fitness şi chiar celei mai deştepte împachetări posibile cu parafango sau alge. Nu e nimic de făcut – vai! – şi toate remediile, cremele şi masajele de pe piaţă nu fac nici cît o ceapă degerată în faţa asaltului viciilor de tot soiul, a sedentarismului fizic şi psihic şi a dietei fast-food. Fapt e că 90% dintre femei au celulită şi se simt, drept urmare, umflate, neatrăgătoare şi vinovate, şi doar o minoritate de 10% sînt norocoasele posesoare are unor coapse netede, fără cusur. Să cauţi, ca bărbat, această minoritate, e donquijotesc şi drastic contraproductiv pentru răboj. Celulita e prietena omului, eu asta înţeleg, chiar dacă era consumistă ne-a învăţat că, astăzi, femeia lui Rubens e un ideal de frumuseţe pentru o nişă îngustă de perverşi, iar păroasele, atît de apreciate în Renaştere şi mai încoace, sînt ultimele femei de care ne-am atinge. Celulită? Haida hai! Deşi, dacă am sta puţin să judecăm, într-o lume ideală, femeia ar trebui să-şi poarte celulita ca pe o rochie Valentino.

De la Villon încoace, via Baudelaire şi (pentru bac!) Arghezi, am văzut cum se recuperează artistic urîtul. La şcoală ni s-a explicat în comentariile literare cum nuferii cresc, practic, din mlaştină, sau ni s-au descris pictural ramurile obscure care ies la lumină din pădure cu grei ciorchini de negi atîrnând ca afuzaliul şi hamburgul spaniol de la tarabă, din Amzei. Aşadar, dacă tot am deprins acest aparat pe băncile şcolii, de ce nu l-am folosi şi întru recuperarea celulitei ca factor de frumos? Există, doamnelor, o poezie a coapsei ciuruite, a pîntecului vălurit, o rapsodie a aripioarei de sub fesă, precum şi o epopee a celulitei generalizate, chiar dacă toate au un ton unanim elegiac. Să fim serioşi: femeilor nu le cere nimeni să arate ca în pozele din revista de faţă, dar cînd vine vorba de deep throat, nu se acceptă icniturile."

marți, 18 decembrie 2007

Der neue BMW M3

Duminică, pe o ninsoare abundentă, am fost la Snagov să testez noul BMW M3, balaurul din curtea Automobile Bavaria. N-am prea avut ce testa, pentru că pe zăpadă, se merge mai bine cu o dacie din '70 decît cu un BMW care trage pe spate. M-au impresionat aşa: zgomotul motorului, rapiditatea cu care maşina răspunde la comenzi, sistemul de comenzi vocale (cei care ştiu nemţeşte pot dicta o frecvenţă în FM pe care să se ducă radioul!), sistemul de meniuri şi butonul unic cu care se navighează prin ele. Oi fi eu tîmpit, dar forţa brutală (460 de cai, tată!) pe care o simţeam în talpă nu era de natură să mă liniştească, poate şi din cauza carosabilului acoperit cu zăpadă care făcea ca la orice bruscare a comenzilor, să simt cum bolidul pleacă într-o parte. Simţeam că sînt călare pe un dragon care numai pentru că e el băiat bun nu mă aruncă de pe grumazu-i. Nu am dominat maşina, ci am fost surclasat de ea, îmi pare rău să o spun.

L-am avut lîngă mine pe Claudiu David, singurul pilot român de raliu care aleargă în WRC, umăr la umăr cu ăi mai mari. A fost destul de sceptic în legătură cu valenţele mele de pilot de raliu şi mi-a arătat cum se efectuează un drift caligrafic, pe zăpadă. Nu am reuşit să-l imit decît parţial şi cu infinit mai puţină graţie:

sâmbătă, 15 decembrie 2007

Oglindă, oglinjoară...

Femeile nu sînt interesate cîtuşi de puţin de performanţele motrice ale noii mele maşini, însă chiţăie (cu jumătate de gură) cînd le arăt trapa care glisează electric. Nu le pasă de cuplul motor nici cît negru sub unghie, şi cască dacă le spun că zona roşie de pe turometru începe la 7000 rpm. Radio cu magazie de 6 cd-uri + MP3? Scaune încălzite? "Mda, supermaşină, bravo."
Lovitura de graţie le-o dau, invariabil (m-am învăţat - păstrez asta pentru la urmă!) cînd pliez sau depliez oglinzile retrovizoare laterale printr-o apăsare de buton. E o mişcare ucigătoare. Nici o femeie nu rezistă oglinzilor electrice. Cască ochii mari, i se lăţeşte un zîmbet pe faţă, bate din palme şi capitulează: "Suuuuper! Mai fă o dată!".

joi, 13 decembrie 2007

Blogger Sexy M.F.

M-am înscris la concursul intitulat sugestiv "Cel mai sexy blogger", organizat de situl ele.ro. Nu că aş fi eu - tulai, Doamne! - cel mai sexy, ci pentru că aplaud orice demers de coagulare a comunităţii bloggeristice, fie ea si o agregare pe criterii de sex.

Dacă vreţi morţiş să mă votaţi, o puteţi face aici.

marți, 11 decembrie 2007

Analele Laurei Andresan

Citind ultimul număr din FHM, am aflat, din pagina pe care o scrie ea însăşi, cum (că) Laura Andreşan face sex anal. Eu ştiam că nu face neam, de la Andra, scriitoare la susunumita publicaţie concurentă. Nervos că m-a indus în eroare, o buzzui pe messenger (pe Andra, nu pe Laura):

Eu: Ziceai ca Andresanca nu face sex anal
Andra: S-a apucat intre-timp
Eu: Ce tare, e ca si cum te-ai apuca de fumat!
Andra: Stiu si cand a fost momentul. A venit sa-mi spuna...
Eu: Cînd?
Andra: Ei, acu' vreo lună jumate...

Am rîs cu poftă.

vineri, 7 decembrie 2007

milestone


Mi-am cumpărat prima maşină nouă din viaţa mea, după lupte seculare şi 30 de ani de vieţuire. De luni încolo, voi putea fi observat evoluînd la volanul limuzinei de mai sus (Honda Civic Sedan, 1.8, 140CP, full option). Cel mai mult voi zăbovi în preajma intersecţiei de la Răzoare (aproximativ o oră pe zi), dar îmi voi exersa nervii pe oriunde va fi cazul. Mi-am făcut-o cu mîna mea. Am uitat să-i întreb pe cei de la Honda dacă în lista lor de accesorii originale au şi bîte de baseball...

miercuri, 5 decembrie 2007

The grand finale

Am pierdut finala de care vorbeam mai jos.

Laureatul a fost ales de hazard, în persoana unui domn de la Price Waterhouse Coopers. Green-ul era lăţos, imprevizibil, offroad, nu s-au respectat regulile, concursul a fost o hăhăială şi un chiot. N-am văzut pe nimeni care să ştie să ţină crosa cum trebuie şi să lovească corect. Pista era un mare H din gazon flocos, concurenţii pornind de la capătul unui picior, iar gaura găsindu-se la capătul diametral opus. O execuţie corectă ar fi numărat cel puţin trei lovituri, însă toată lumea a încercat o diagonală românească, cu boltă.

Vorba amicului meu, managerul de marketing de la Pernod Ricard: "Ce, mă, tu ai venit să joci golf? Golful e un pretext să ne adunăm să bem un Chivas." Ceea ce era corect.

marți, 4 decembrie 2007

Chivas Office Putting



Acelaşi concept de branding este repetat an de an de Chivas Regal, care vine cu feliile de gazon la subsuoară, le pune cap la cap în holul firmei şi organizează un concurs de putting (mini golf) la care poate participa orice angajat. Conceptul e bun şi pare a fi peren. În urma concursului, se desemnează un cîştigător care merge în marea finală, unde întîlneşte pe cîştigătorii de la alte firme. Aşa merge treaba.



Anul ăsta, faza pe şcoală am cîştigat-o eu (vineri), pe un gazon denivelat, cu iarbă pletoasă, cumpărat de la magazinul de bricolaj, raionul garden. Poze de la fiecare firmă se pot viziona aici, la secţiunea foto. Climaxul concursului va avea loc astă seară, la Palatul Bragadiru, unde vreo 40 de concurenţi îşi vor disputa supremaţia şi o excursie la St. Moritz. Ar trebui ca în aceste ore să-mi exersez niţel swing-ul...