joi, 27 august 2009

Concert Madonna Bucureşti

- Colbăraie. Organizatorii nu au aşternut nimic pe jos şi spectatorii tropăitori au ridicat un praf ca o ceaţă destul de densă.

- Show multimedia bun. Chiar foarte bun.

- Muzical, un concert mai degrabă modest, însă cu pretenţii.

- Cultul personalităţii. Artworkurile de pe ecranele imense erau, în principal, slideshow-uri cu imagini de-ale Madonnei. Să fie clar pentru toată lumea ce concert e.

- Lumea a avut un deja vu la piesele cu influenţe gipsy, care au făcut din Madonna o Loredana Groza cu ratecard mult mai mare. Cine copiază pe cine?

- Unele din piese (La Isla Bonita, Vogue, etc) au fost împachetate diferit (remix), lucru care a nemulţumit unii din fani.

- Diva a ieşit de pe scenă abrupt, fără putinţă de speranţă la un bis (pe care nu ştiu cîţi şi-l doreau), s-au stins luminile şi a început să cînte Michael Jackson (Don't Stop Till You Get Enough). Madonna a început să abuzeze de asocierea cu MJ (care o poziţionează ca Queen of Pop).

- Parcul Izvor e impropriu pentru concerte de aşa magnitudine. Cei care au dat 120 de lei la gazon B au fost pur şi simplu jefuiţi. Cum e să stai la staţia de metrou Izvor şi să te uiţi, printre copaci, la concertul de la Casa Poporului?

- Logistic, fluxul celor peste 50k oameni a fost rezolvat bine. S-a intrat şi s-a ieşit în ordine, fără incidente. Mai rău a fost la bere unde doar cei mai răbdători puteau să-şi înmoaie buzele după aşteptări de peste 30 de minute.

luni, 24 august 2009

Carlsberg Golf Cup 2009

Carlsberg Golf Cup s-a reinventat

Duminică a avut loc o nouă ediţie a Cupei Carlsberg la Golf care are loc, în mod tradiţional la Breaza, la Lac de Verde. Cred că e a patra ediţie la care particip. Am mai scris aici despre una din ele.

Conceptul de anul ăsta a fost poate cel mai bun din tot ce am văzut. Scurt şi la obiect. Criza ajută la brevitate iar brevitatea e bună. Pînă acum jurnaliştii erau chemaţi să observe swingul formidabil al domnului Cataramă (care a rupt un iron în faţa mea) sau poziţionarea superpremium a domnului Lucian Viziru (un jucător bun, altminteri), vreme în care erau puşi să bea beri şi să evolueze la grupa mică pe diverse greenuri de putting. De data asta, jurnaliştii au jucat pe bune, pe terenul pentru premianţi. Au fost aduse şi vedete, pentru o tonică tabloidizare a conceptului (Damian Drăghici, Andreea Antonescu, Ana Maria Ferentz, Mihai Morar). S-au făcut doar trei găuri, însă sentimentul a fost de golf adevărat, pe care doar swingul unui drive reuşit îl dă, şi nu loviturile molcome de putting.





Am reuşit performanţa unică duminică (din cîte ştiu - poate greşesc) să dau mingea pe green din primul drive (lucky shot?), însă overall nu am avut o prestaţie reuşită, lovind de 5, 4, 5 ori la cele trei găuri. Premiul cel mare (o excursie în Europa!) s-a cîştigat cu 4, 4, 3.

Am remarcat cu plăcere ţinuta deosebită a instructorilor: calmi, blînzi, extrem de răbdători şi arborînd un protocol englezesc. În fapt, golful ca sport are două seturi distincte de reguli: de desfăşurare a jocului şi de etichetă. Nota 10 pentru organizatori şi gazde.

joi, 20 august 2009

Best intro ever

În urma unui poll ad-hoc organizat, la ţigară, printre colegi de redacţie şi prieteni de pe mess au reieşit următoarele: Cel mai tare INTRO al unei piese muzicale este:


Răzvan Roşu aka General Manager: Pink Floyd - Time

Paul Breazu aka Rekabu: Queen-Bohemian Rapsody

Nostalgicul Dan Boerescu - Compact - Cîntec pentru prieteni

Mihai Tita aka Junior: Motley Crue-Kick Start My Heart

Marius Gheorghiu (DTP) - Rammstein - Küss mich

Catalin Mihăilă aka eu: Judas Priest - Painkiller

Contactat telefonic, Tudor Dăescu aka Fast Forward după ce a bălmăjit ceva legat de The Who s-a luminat la faţă şi a zis fix ca mine, Painkiller. :)

Alin Ceauşu (doctor în NLP): John Bon Jovi - Blaze Of Glory

Radu Ion (doctor în NLP): Led Zeppelin - Black Dog

Dan Ştefănescu aka T.I.G.E.R: (viitor doctor în NLP): Deep Purple - Child In Time


Ar merita dezvoltat subiectul. Mai are cineva opinii?

luni, 10 august 2009

A fost un rendez vous

M-am întîlnit pentru prima oară cu un om care a primit premiul Oscar. Claude Lelouch.
L-am luat şi pe prietenul Tudor Cotovelea aka Rahova Pictures (un fan înrăit al cineastului) să filmeze, în joacă, interviul. A ieşit ceva aproape decent. Interviul integral e în numărul de august al PLAYBOY. Pasaje text şi video găsiţi şi aici. Mai jos, sînt trei pasaje la care am avut răbdarea să adaug subtitrare.

C'etait un rendez-vous


Despre PLAYBOY


Toţi bărbaţii sînt femei cu barbă

vineri, 7 august 2009

Rudy & Roby

În primul an de facultate, am stat în cameră cu Rudy, pe care îl ştiam din liceu. Rudy avea un Telecolor cu furnir în ape, care prindea PROTV-ul doar cu o sîrmă de covrigi. Asta făcea din camera noastră de cămin un loc de întîlnire, un soi de poiană a lui Iocan de la primul etaj. În zilele cînd era meci, camera noastră din P26 se umplea de suporteri: Zambilă, Barbă, Motora, Purdorel, Shoarek, Bampiru, Ciocan, Antonel, Kerekeş etc. Porecle de politehnişti.

Roby venea de peste drum, din U-urile medicinei şi sporea diversitatea adunării de ingineri care fandau simplu, întrebîndu-mă la ce literă am ajuns, acolo unde studiez, la Facultatea de Litere. Rîsul acut lui Rudy se propaga pînă departe, pe holurile interminabile ale căminului studenţesc şi anima chefurile ad-hoc, cu beri răcite în chiuvetă.

Alura atletică şi capul de arian, blond cu ochii albaştri şi tenul alb, îl făceau o prezenţă fizică deosebită de restul, însă nimeni nu-i contesta rolul de pack leader. Prognosticurile sale sportive erau respectate iar expertiza în handbal şi baschet de necontestat.

Uneori, venea tîrziu, obosit şi fără chef de socializare. Arbitra meciuri de handbal în deplasare, pentru bani de bere, la Rîndunici, în spate. Se plătea prost, dar Rudy spera să intre în următoarea ligă, unde putea cîştiga la mai mult. Pleca acasă, la Buzău, aproape în fiecare weekend cînd nu era pe munte cu Roby.

De cîţiva ani, tot negociam în trei să mergem la schi şi nu puteam ajunge la un compromis. Roby schia în Ardenii italieni, Rudy prin Austria iar eu în Franţa - ironie - la poalele Mont-Blancului.

Cînd am văzut ştirea care anunţa sec moartea unui alpinist în Mont Blanc, m-a trecut un fior şi m-am gîndit la Roby. La o zi, am aflat că fusese Rudy.

Miercuri, Rudy şi Roby coborau de pe Mont-Blanc (vîrf pe care Roby îl mai făcuse o dată, singur). Petre "Rudy" Rudeanu a alunecat, şi după 200 de metri şi-a găsit sfîrşitul într-o crevasă. L-a antrenat, se pare, în cădere şi pe Robert "Roby" Roşeanu care e la spitalul din Chamonix, cu multiple fracturi.

Rudy, pînă ne vom întîlni...


LATER EDIT: Pentru cei care l-au cunoscut pe Rudy şi vor să ajute financiar pentru repatriere şi înmormîntare, o pot face în contul RO37 RNCB 0096 0957 0441 0001 DESCHIS LA BCR Buzau pe numele Dragomir Cristian (prieten foarte bun cu Rudy, el se ocupa demersurile legate de inmormantare). Contul este in lei.


LATER EDIT 2: postez ultima fotografie care îl arată pe Petrică în viaţă, cu 30 de minute înainte de accidentul fatal: