PLAYBOY viral

Simona Tache îmi dă un mail prin care mă avertizează că o bulă de la Consilier PLAYBOY scrisă de mine circulă viral pe mailuri.

Sînt măgulit. Bula e următoarea (aşa cum circulă ea):

Silvia din Iasi are o dilema si cere ajutorul specialistilor de la Play boy

Sunt singura de cateva luni bune de zile si in tot acest timp disperarea mea a crescut foarte mult. Ma si vedeam fata batrana, fara o familie si deprimata. In week-end-ul de 1 mai, am cunoscut doi barbati care s-au indragostit de mine. Mi-au facut pe rand o curte asidua, m-au asigurat de cele mai bune intentii si am facut sex cu amandoi. Primul are un Logan rosu si este agent de vanzari, iar al doilea are un Passat, fiind patronul unei firme mici. La pat sunt comparabili, dar parca cel cu Loganul a rezistat mai mult (era si un pic mai beat). Ma gasesc intr-o mare dilema: pe care dintre ei sa-i aleg?

Play boy-ul, prin gura lui Catalin Mihaila, ii raspunde:
E foarte simplu, Silvia. Trebuie vazut in ce stadiu sunt masinile: un Passat din 2000 luat de la cine stie ce arab din Germania poate valora mai putin decat un Logan 1.6 de 110 cai, nou. Fura cartea masinii la ambele autoturisme si verifica daca reviziile au fost facute la service-uri auto autorizate. Vezi ce uleiuri de motor folosesc (ieftinache? out!). Un bun indicator este si carburantul cu care merg masinile. Posesorii de autoturisme pe motorina tind sa fie mai buni in pat dar infideli. Benzinarii sunt mai sportivi si apreciaza valori ca familie, prieteni, amor. Amatorii de motoare cu turbina incearca sa pacaleasca lumea. Cei care au sub capota peste 3000 cmc au penisul foarte mic. Daca nici aceste considerente de ordin general nu te-au convins, trebuie sa iei taurul de coarne si sa faci tu insati un drivetest cu fiecare automobil. Daca unul din ei ar fi avut un gip, alegerea ar fi fost mult mai usoara.

În afară de scrierea şchioapă a cuvîntului PLAYBOY, nu am nimic de obiectat.
Mă înclin.

N.B. În curînd o să împlinesc 5 ani de cînd scriu rubrica asta cu acelaşi entuziasm. :)

Live blogging de la Bestfest cu MAXIM care-i şi întrece

Zilele astea, de Bestfest, oamenii de la MAXIM sînt la faţa locului şi fac un live blogging delicios. O să prestez şi eu din glezne un pic, duminică, de la Manowar. Mă mănîncă deja degetele.

Paul, Simona, Mihai, you rule!

Daţi cu ochiul aici şi încurajaţi copiii că stau prin ploaie şi vînt şi cică nici ţigări nu mai au...

.

Mulţumesc, Michael.

Laser trag

Duminică a fost cupa presei la Lasertag, la sala LaserMaxx. S-au prezentat opt echipe din 10. Noi ne-am numit PLAYBOY la MAXIM şi am ocupat - houray! - un loc pe podium, recte poziţia a treia, după ADEVĂRUL şi 24FUN care sînt echipe vechi şi joacă periodic.

Numai talentul nativ şi dedicarea acestei echipe tinere (am jucat prima oară acest joc!) a putut suplini experienţa mercenarilor din alte echipe. Am hotărît că vom mai merge.

Deadly sins #7

Să împlineşti vîrsta lui Hristos şi să te bucuri că ai primit în dar Guitar Hero (me).

Deadly sins #6

Sa faci nuntă si sa nu pui la dispoziţie invitaţilor un wifi hotspot

Deadly sins #5

Să votezi cu eba

Fericirea are ochii tăi

Bănuiesc că cel sau cea care a scris pe wikipedia ro articolul despre Mihaela Runceanu fie lucrează cu jumătate de normă la ştirile de la ora 5, fie e de profesie grefier.

Citez: "1 noiembrie – În jurul orei 1:00 a.m., Mihaela Runceanu este asasinată în mod bestial în garsoniera sa din Bucureşti situată pe Şoseaua Mihai Bravu, Nr.293 (la intresecţia cu Dristor), Bloc 12, Scara B, Ap.48, Parter. Scopul crimei: jaful. Criminalul Daniel Cosmin Ştefănescu a furat numeroase obiecte printre care: un videocasetofon marca „Panasonic”, un televizor „Telecolor”, un magnetofon stereo marca „Rostov”, un picup „Unitra”, două boxe „Unitra” de 75 W, staţie de amplificare „Delia”, două cartuşe ţigări „Kent”, şase casete video, benzi de magnetofon, cafea, băuturi fine, 2 canistre cu benzină, un material textil, încălţăminte, cosmetice (deodorante, săpunuri, ruj de buze), bijuterii (printre care o brăţară, două inele, un lanţ, un colier), 3 carnete C.E.C, un pachet cu carne."

Nu e clar despre ce băuturi fine a fost vorba şi ce fel de carne conţinea pachetul.

Articolul complet, aici

Muzica sferelor si a cilindrilor

Am fost la Festivalul de Jazz de la Sibiu cu un BMW 330xd. Indimenticabil.

Maşina hăpăie kilometrii cum înfulecă un dulău omleta furată într-o clipă de neatenţie. Am luat-o prin Braşov, ca să ajung la Sibiu. Drumul e mai lung, dar şi mai liber. Între Braşov şi Sibiu e bun şi larg. Poţi pune în valoare maşina. O bucurie. Dacă scap acum fără să iau amendă, e mare lucru. Bling! Speed limit exceeded. 150 km/h. Schimb într-a şasea. Lin, confortabil. Retrogradez înainte de curbă şi o abordez cu 130. Maşina se lipeşte de asfalt ca o felină care îşi pregăteşte saltul. Strivesc acceleraţia şi scaunul mă striveşte pe mine. Bling! Speed limit exceeded.

Omar se joacă. Fute pianul şi minţile spectatorilor înmărmuriţi. Constantin Schmidt, directorul festivalului de jazz din Sibiu mă avertizase în legătură cu relaţia copulatorie dintre Omar şi pian ("Omar fute pianul, jur"), însă am luat declaraţia în contextul de cîrciumă în care eram. Picioarele lui Omar, încălţate în cipici ascuţiţi din piele roşie descriu volute, mîngîie parchetul pe traiectorii de sprîncene de amantă cubaneză, se opresc şi pornesc din nou, apasă o clapă şi revin.

Maşina despică aerul cu un fîşîit liniştitor, întrerupt la răstimpuri de cîte un pocnet de bondar care traversează imprudent şi scrie pe parbriz o hieroglifă cleioasă. Legiuni întregi de muşte cad pradă galopului nestăpînit al ogarului german. E ca un cal arab care a mîncat cîteva tipsii de jeratec şi s-a transformat în Pegas cu apelare vocală doar în nemţeşte. 3000 cm cubi. În cei trei litri se petrece ceva, e ca un boncăluit de cerb, toamna, amestecat cu zgomotul unei mulţimi furioase sau cu un muget de talaz. Un sunet grav, de organ de catedrală gotică. Ţîşnesc în depăşire. Mii de gîze plătesc cu viaţa. Unde e Elena Farago?

"De opt ani îi aştept pe Omar Sosa şi niciodată programul lor nu s-a potrivit cu cel al Festivalului de jazz de la Sibiu", îmi povesteşte Constantin "Titi" Schmidt, scrutînd condensul de pe paharul de sauvignon. "Acum, au venit de la Tokyo. Au schimbat cinci avioane să ajungă. Tîmpiţii de pe Otopeni i-au pus să iasă şi să intre iar, cu bagaje cu tot, ca să ia cursa de Sibiu. Numai noi putem gîndi aşa. Lua-i-ar circul de bucureşteni!" se revoltă Schmidt, cel care de 39 de ani se confundă cu Festivalul de Jazz de la Sibiu. "Eu sînt neamţ, nu înţeleg mioriţismele astea", adaugă, şi apucă hotărît de picior paharul cu licoare gălbuie. Membrii trupei Omar Sosa se ridică de la masa alăturată. Schmidt le face semn şi le strigă: "Hey, one thing I regret in my life - that I'm not black." "But you are black, man" vine, cordial, răspunsul basistului de abanos mozambican.

Gosh! Un Range Rover Sport. Se grăbeşte. Ce motor o avea? Are două ţevi de eşapament. Depăşeşte tot. BMW-ul pleacă singur de sub mine, ca un cîine nedresat care-şi smuceşte stăpînul (Marley?). Ah, la 5000 de ture îmi taie gazul. Aşa e pe motorină. Schimb. Maşina pune jos cei 245 de cai pe patru roţi motrice. X-drive. Se simte. Roverul e în faţă. Depăşesc un TIR cît ai clipi şi-i suflu în ceafă. Mă vede şi ia distanţă. Ştie drumul, are număr de Sibiu. Îl depăşesc pe serpentine, într-a treia. La 120 o dau pe a patra şi fîşîi. La revedere. Ba nu! Vine în spatele meu pe o linie dreaptă şi presează. Apăs pedala şi, la aproape de 5000 de rpm, trec într-a cincea. 200km/h. Semnalizez şi mă încadrez pe prima bandă. "Du-te." Range-ul face la fel şi salută din faruri. "Am vrut doar să văd ce poţi. Respect. E periculos ce facem. Hai să ne calmăm. Aşa se poate muri." Înţelepciune engleză.

A-fri-ca. Omar ţine sala în mînă ca pe un pui de găină. Nu cîrteşte nimeni - cînd întinde Omar, demiurgic, degetul, şoptesc toţi, hipnotizaţi: A-fri-ca. Apoi punctează încă un acord rapid de pian şi întinde degetul: A-fri-ca. Încă un arpegiu şi pune mîna căuş la ureche: A-fri-ca. Din ce în ce mai încet. După care izbucneşte într-o jerbă de note de pian, iar sala urlă. Mîna îi alunecă spre salsa de multe ori pentru ca imediat să deseneze muzical, pe clape, ramuri noi din trunchiul suculent al muzicii caraibelor. Vocalistul (Senegal) şi basistul (Mozambic) trag spuza pe turta lor, africană, îmbogăţind linia melodică cu noi arabescuri. Rezultatul e magic, o combinaţie între savana africană şi nisipul alb al Caraibelor. Sala e în delir. E cel mai bun concert de anul ăsta.

Parte-n parte

Ştire pe Realitatea TV: un consilier judeţean grobian a fost bătut de alţi consilieri judeţeni untermenschi (prin judeţul Dolj). Totul a pornit la o petrecere, de la o "dedicaţie" cu mesaj veninos dată la lăutari. Echimoze, declaraţii belicoase, sînge.

Reporteriţa întreabă halucinant una din părţi: "V-aţi bătut parte-n parte?"

Parte-n parte??? În ce lume trăim? Mai facem jurnalism sau plecăm acasă?