joi, 16 aprilie 2009

Deadly sins #3

Să faci phishing la Raiffeisen bank luni în şir.

miercuri, 15 aprilie 2009

7 sins cunosc pe lume

De mai multe săptămîni, clubul Cuando face un push admirabil, organizînd petreceri pentru fiecare păcat din cele 7 pe care le ştim de la Brad Pitt încoace. Conceptul 7 sins e rezultatul laboratoarelor de creaţie şi btl de la Wunderman. Practic, e cam tot ce se organizează în aceste vremuri de criză în Bucureştiul tristounet, de aceea efortul lor e încă şi mai admirabil.



Am participat la două păcate din şase cîte au fost celebrate pînă acum: invidia + lenea. N-a fost rău nici unul. Ambele au fost catalizate de prezentări de lenjerie intimă făcute de modele dezirabile din registrul bamboo-fratelli.

Detaliul care mi-a plăcut cel mai mult au fost narghilele din seara dedicată lenei. Nu mai fumasem narghilea de cînd am fost la Beirut şi a fost şi uşor proustiană experienţa.

Şi mi-a mai plăcut MC-ul malac & negru care pentru că nu găsea suficiente superlative cînd o domnişoară în lenjerie intimă defila prin faţa lui, îşi rezuma admiraţia printr-un onomatopeic şi simpatic "Pooow!"




De la stînga la dreapta: Silvia Giurcă (Wunderman), eu, Cristi Munteanu (TBWA), Mihaela Muresanu (Wunderman) şi Aura jenesaispas (Wunderman)

luni, 13 aprilie 2009

Really?


Really?, originally uploaded by Catalin Mihaila.

Sent from my shiny iPhone

LATER EDIT: Se pare că nu.

vineri, 10 aprilie 2009

Magnolia


photo.jpg, originally uploaded by Catalin Mihaila.

A inflorit magnolia.

Sent from my shiny iPhone

miercuri, 8 aprilie 2009

Pasion de Buena Vista la Sala Palatului

Sala plină, public pestriţ. Sala Palatului într-o stare de degradare avansată. Am aflat cu mîhnire că spaţiul dintre rîndurile de scaune scade pe măsură ce se găsesc mai spre fundul sălii. Aveam un bilet prost şi am stat cu genunchii la gură. Tant pis. Simona zice că a fost o "porcărie sinistră" (a plecat la pauză). E destul de greu de ascultat un ritm pe 8 timpi, cînd ne-am obişnuit cu doar 2 prin Fabrica şi Crystal Club.

Aşa e, concertul a fost mai mult pentru dansatorii de salsa şi mai puţin pentru cei care s-au dus acolo să vadă umbra lui Ferrer. Multă salsa în forţă, rapidă, spre boogalo, şi mai puţine accente jazzy. Son cubano - ioc, cîteva piese de cha cha, dar aduse în mainstream, cu ritmul bine marcat (clapa se auzea foarte tare, intenţionat sau nu). Tumbao.

Ce am observat eu a fost că în această orchestră coexistau două grupuri: unul care se revendica direct de la Compay Segundo, Ibrahim Ferrer şi Omara Portundo şi unul format din lupi tineri care cîntau melodii în forţă, sau mainstream salsa. Un fel de mix de Buena Vista şi Sonora Carruseles.

Totul era acompaniat de o trupă de dans. Ideea de entertaining cît mai complet e foarte bună, mai ales că trupa nu excela din punct de vedere muzical, ci mai degrabă prin crearea unei atmosfere. Din păcate, dansatorii erau îmbrăcaţi ridicol, de un costumier care probabil mai avea jumătate de normă la circ (sacouri de satin vişiniu cu vipuşti galbene pentru cei trei vocalişti tineri? come on). Coregrafia era pe alocuri teatrală, cu mizansene care frizau puerilul, dar una peste alta, dansatorii mîncau salsa pe pîine şi dansau din rărunchi.

Am văzut la Bucureşti trei trupe care din motive de marketing se revendică de la Buena Vista (din păcate, l-am pierdut pe Ferrer). Una abuza de cha cha-uri şi son cubano, a doua s-a tocit prin repetitie (i-am văzut de trei ori), iar a treia a fost, aseară, cea mai proaspătă orchestră de salsa pe care am văzut-o live.

marți, 7 aprilie 2009

Un articol excelent

L-am descoperit pe Clay Shirky azi-noapte, graţie unei insomnii. La noi, numai Dragoş Stanca are curaj să gîndească şi să vorbească în termenii tăioşi în care Clay a scris acest articol fulminant despre presa tipărită vs internet.

Citez doar atît: "Society doesn’t need newspapers. What we need is journalism."

sâmbătă, 4 aprilie 2009

Deadly sins #2

Să fii avocatul lui Gigi Becali şi să semeni cu Robert De Niro.



Catalin Dancu (Foto: Mediafax)

joi, 2 aprilie 2009

Best of worst

Am hotărît că decada '90 a fost cea mai slabă perioadă din istoria muzicii. Rekabu e de acord cu această aserţiune în proporţie de 83%(!?).

Din această perioadă, eu cred că Enter Sandman(Metallica) e piesa locomotivă. Paul zice că dacă l-aş întreba peste 20 de ani ar zice Ice, Ice, Baby(Vanilla Ice). Acum, zice Disco 2000(Pulp).