joi, 30 august 2007

inch'Allah

Prietenul Laurenţiu Brătan, critic de film şi călător neobosit mă buzzuie şi îmi scrie febril pe messenger:
-sunt in beirut est, cartierul musulman. turist.
-draga, este putin riscant, dar in general e destul de liniste
-nu se da bombe acum
-e agitat in nordul libanului, la trablous, dar aici e calm
-sau cel putin ASTAZI a fost calm :)

ma, tu ti-o cauti cu luminarea , zic
-inch'allah, cataline!
-voia lui allah, ce putem face...

mamicta stie ce faci tu?, şarjez
- i-am zis că mă duc la eforie =))
- imi vine sa nu mai plec din beirut!!! ma fascineaza, mai ales frenezia asta a recostructiei, la nici un an de la razboi e o nebunie, peste tot se reconstruieste, cu un lux innebunitor! nu inteleg de unde vin atatia bani, totul arata ca-n elvetia!!!
-hai k plec acum, se aud niste bombe suierand, merg sa vad care trage in care, sa nu ratez!!!


Şi m-a lăsat mofluz, pradă propriilor amintiri din zone fierbinţi (Bosnia, Beirut, Prijedor). Ce să fac? M-am dus la frigider şi am mai luat o bere... (La anul, plănuim o incursiune estivală în Coreea de Nord).

marți, 28 august 2007

necalificarea vecinului

Pentru că nu am televizor (am renunţat, la fel cum am renunţat şi la ţigări), dar sînt totuşi curios de evoluţia în timp real a scorului din meciurile decisive, ascult cu urechea ciulită reacţiile cartierului. (Nu ţin cu nici o echipă, în afară de Gloria Buzău, din patriotism local, ale cărei rezultate le aflu cu tristeţe, din revista presei). La meciurile importante ale naţionalei, blocurile se cutremură într-un anume fel cînd băieţii marchează. Prelung, vibrant. Locuiesc într-un cartier eminamente stelist, iar golurile Stelei trebuie ştiut că reverberează diferit în beton. Acut, isteric, seismic. Astă seară (Dinamo-Lazio), am dedus din strigătul anemic al unei tipe (!?) că Dinamo a deschis scorul. Ea chiar a şi articulat, uşor gîtuit, "Gooool", pentru a-şi enerva soţul, probabil. Cînd a marcat Lazio însă, tot cartierul a vuit de bucurie, în trei rînduri. Am dedus că Dinamo a pierdut calificarea şi am luat cunoştinţă cu un al treilea tip de vuiet. Gîlgîitor, uleios. Mă întreb cu amărăciune dacă fenomenul este simetric şi se petrece, în oglindă, şi în cartierele dinamoviste, la meciurile europene ale Stelei. Şi dacă da, de ce?

luni, 27 august 2007

Golf la Lac de Verde

Am fost invitat la a 5-a ediţie a Cupei Carlsberg la golf, care a avut loc, ca de obicei, la Breaza, la Lac de Verde. De fiecare dată, jurnaliştii sînt trataţi cum se cuvine, sînt gîdilaţi, periaţi, îmbuibaţi cu toate cele şi puşi să joace putting, darts, ping-pong şi alte sporturi deconectante. Cîntă păsăreaua + lăcusta la Breaza, iar jurnaliştii sînt învăţaţi să ţină crosa şi să lovească. Pe urmă, se ţine un concurs. Anul ăsta, am luat locul II, pe fondul lipsei de concentrare de la a doua gaură, pe care am făcut-o din 4 lovituri.
Oricum, senzaţia jurnaliştilor a fost de golf la băşcălie, de hai_să_vedem_dacă_nimerim_găurica_şeea, şamd, eu unul fiind mai degrabă atras de frigiderul dispus strategic lîngă green decît de concursul cam fără miză.
Formatul presstripului a fost revizuit faţă de anii trecuţi, cuprinzînd şi o seară de clubbing la Sinaia. Old Nick's Pub e o surpriză plăcută, un club clasic, cu iz vintage, accentuat de nuanţa de verde închis (cam ca în Downtown-ul din Amzei), canapelele din piele maro şi lumina pală. Muzica e un light house uşor cam monoton, dar îngurgitabil în combinaţie cu alcool.
Concursul propriu-zis de golf a avut loc duminică dimineaţa. La ora 8, ploua diluvian, cu fulgere şi tunete. Concurenţii insistau să iasă pe teren, ignorînd că vor ţine în mîini o crosă din metal, într-un spaţiu deschis (îmi vin în minte desenele animate cînd scheletul este intermitent vizibil în caz de electrocutare). Nu li s-a dat voie. Au ieşit mai tîrziu, şi n-au făcut decît 9 găuri din 18. Au fost şi doi profesionişti (se pare că în Romania avem vreo 30 de pros, în majoritate instructori de golf). După ce s-au premiat, au plecat mintenaş, fiecare cu ce avea (Maybach, Maserati, Logan), iar jurnaliştii au fost invitaţi la un minicurs de fotografie (tipuri de iluminat în fotografia de studio) urmat de exerciţii practice pe frumoasa Erica. Nu era pe dezbrăcatelea, de data asta. Totuşi, poza pe care am reuşit-o a fost cea mai artistică din concurs, însă, pentru că nu conţinea elemente de brand (doh!), a fost depunctată şi a ajuns pe locul II. Sper să o pot obţine şi posta mîine.

moartea vine pe broad bandă

Iulian Comanescu îmi face un review pe blogul personal în urma căruia traficul îmi creşte considerabil. El este preluat şi de revista blogosferei romanesti (fără pasajul în care Comănescu mă urechează patern), precum şi de cîteva bloguri de jurnalişti care mă plasează la secţiunea bloguri favorite. Le mulţumesc tuturor.

Vînătoarea de hot spot-uri pe care am făcut-o în weekend la Sinaia ca să urmăresc viitura de hituri de pe blog a dus la următoarele rezultate:
- Hotel Sinaia, semnal puternic pe rază mare, dar recepţionere cu priviri ovine care nu cunosc parola.
- Pizzeria de la parterul hotelului, semnal slab (trebuie mers înăuntru, lângă ruter). Parola e 123PIZZA (majuscule) pentru cei cărora le e lene să mai întrebe la casă.
- Old Nick's Pub, semnal puternic de la Zapp wireless (id: free, parola: free). Free e doar 10 minute pe zi, suficient pentru ce-mi trebuia.
- Am mai fost la Breaza, la Lac de Verde, care au hot spot vodafone cu semnal foarte bun, dar piperat: 6 dolari pe oră.

La începutul anului, free hotspot.com anunţa debarcarea în Romania şi tot românul fojgăia nerăbdător din terminalele de ultimă generaţie. Cu mîna pusă streaşină la ochi îi aştept şi acum, ca bunicul pe americani. Se pare că au instalat deja vreo sută de bucăţi. Unde sînt (cînd ai nevoie de ele)?

marți, 21 august 2007

4 stele

În iulie, am fost invitat la petrecerea aniversară POLICE 25 de ani, drept pentru care m-am deplasat la Roma. Petrecerea a avut loc la faimoasa Cinecitta, un soi de Bufte a lor, care, pentru un extrabuck, acceptă să transforme în sală de mese decorurile în care a filmat Fellini şi să devină locaţie de chermeze şi lansări diverse.
Petrecerea scorţoasă, 4 epingles, sute de invitaţi, vedete internaţionale. Cu 45 de minute înainte de plecarea spre locaţie, mă plesnesc peste frunte. Cămaşă şifonată. Sun la recepţia hotelului de 4 stele. Îmi răspunde Johnny.
- Johnny, zic, am o cămaşă, s-ar putea cumva... ?.
- Imposibil, zice. N-are cine. Au plecat toţi acasă.
- Johhny, te implor, nu pot să mă duc aşa. Help me.
- Ok, fac tot posibilul şi trimit o fată după cămaşă. Dar nu mai mult de una. O singură cămaşă. Vă costă 13 Euro.
- Johhny, esti un înger!
Vine fata, ia cămaşa.
- Durează 20 de minute, Sir, şi face o minireverenţă.
<<Ce-nsemnează, domne, 4 stele... >>, mă minunez în gînd, olteneşte. Între timp, mă uit pe CNN. Trec 20, 30, 40 de minute. Sun recepţia.
- Johhny, zic, vreau cu Johhny.
- Care Johhny, nu avem nici un Johhny.
- Ah, bon? Atunci de cămaşa mea ştiţi ceva?
- O cămaşă turcoaz? E la recepţie. Veniţi cu 13 Euro şi v-o dăm.
Eram în întîrziere deja. Mă enervez.
- Trimiteţi, vă rog, fata care a luat-o să mi-o aducă. Sînt la bustul gol. Plătesc cînd fac check out-ul.
- Ne pare rău, Sir, dar trebuie să plătiţi acum, în cash, la recepţie. Altminteri nu vă puteţi ridica obiectul. Camera dvs. nu e legată la un card de credit.
- E pentru că sînt român? Aveţi impresia că o să fug cu banii pe călcatul cămăşii? etc. etc. etc. Cobor, înspumat. Fata îmi dă rest 29 de euro la un bilet de 50(?!). A durat încă două minute plus alţi nervi să facem socoteli aritmetice împreună. Grijania şi 4 stelele...
A urmat petrecerea, socialising, glamour, feu d'artifices, etc. TARE. (Despre asta, altă dată.)
Mă întorc la 1 AM la hotel. Uitasem de episod. Deschid. Plic pe sub uşă cu mesaj urgent:


"Îu!" zic, ce s-o fi-ntîmplat?
Deschid febril:
Tot Federica, mă, săraca... Era nasol ca, în grabă, să fi scris Dead Guest în loc de Deat Guest cum i-a dat ei. M-aş fi simţit rău.

luni, 20 august 2007

miscelanoase

- De astăzi, toată lumea (şi nu numai membrii blogger) poate face comentarii la însemnările blogului de faţă. Ele vor fi moderate de mine cu multă indulgenţă. Nu se acceptă, totuşi, comentariile offtopic (spam, înjuraturi, cerut telefonul Nicoletei Luciu, etc.) şi cele care conţin atitudini şi cuvinte jignitoare.

- În curînd va începe sezonul toamnă-iarnă de lansări şi petreceri şi acest blog va fi primul care va privi în filigranul lor.

- Lumea a aflat, în sfîrşit, ce i-a zis, mărunţel, din buze, Materazzi lui Zizou. De sor-sa. Acum ne putem relaxa. Mă întreb de ce de fiecare dată cînd reuşim, la un primplan post_ratare_senzaţională_doamnelor_şi_domnilor, să citim cîte o măscare pe buzele unui jucător sau antrenor de fotbal, ne bucurăm şi rîdem ca nişte copii, bătînd din palme.

miercuri, 15 august 2007

Interviu Mungiu



Cristian Mungiu pare destul de statisit in fotografia alaturata, insa, in fapt, nu e deloc asa. Pentru ca e decorat cu Steaua Romaniei in grad de Cavaler, la moartea lui o sa se traga salve de tun. Mi se pare destul de cool. Alte chestii, mult mai cool, aflati din interviul care o sa apara in PLAYBOY-ul din septembrie.

marți, 14 august 2007

6/49

De ce joci acum, ba, ovina, la loto, cind e premiul de 8 milioane? De ce nu joci mereu, cind potul e, sa spunem, 300.000? Tu nu intelegi ca ar trebui exact invers, sa-ti doresti o suma care sa incapa in creierul tau, contopistule cu 9 milioane pe luna si tu, valutistule, cu tatuaj si slapi care traiesti din alocatia copiilor. Bolnavilor dupa avere! Ce faceti voi, ba, cu 8 milioane? De ce nu joci, ba, in fiecare saptamina si pui acum, lacomule si salbaticule la minte? 500 de mii de Euro nu sint buni? Nu-ti iei de banii astia tot ce ti-ai dorit, casa-si-masina-de-teren-si-sa-calatoresti? Ce dracu faci ma, administratorule de bloc, cu 8 milioane de euro pleasca? Sau tu, picolule, ori tu, buticare? CUM II CHELTUITI?

* Statisticile arata ca, dupa ce cistiga, "fericitii" alesi sint coplesiti de dimensiunea darului si mor in accidente sau devin alcoolici, dupa o perioada de lux extravagant, ca un bec care lumineaza mai tare inainte sa se arda. Supradoza.

luni, 13 august 2007

Bond vs Bourne

BATE ?

Franciza Bourne da sah la Bond cu ultimul film, trilogia clatinind serios suprematia seriei 007. The Bourne Ultimatum sau Casino Royale? Actiunea are loc in ambele filme intr-o pletora de orase, urmaririle sint excelent realizate in ambele, replicile sint scrise in fiecare de scenaristi corecti. Ce le diferentiaza? Femei, gadgets, masini:

- Femeia Bond e cu mult mai buna decit femeia Bourne. Comparati je ne sais quoi-ul Evei Green din Casino Royale cu chipul porcin, cautatura domestica si suvitele de Berceni ale Juliei Stiles. 1-0 Bond (desi e aproape marţ)
- Bourne nu abuzeaza de gadgeturi, aceasta aducind un plus de verosimilitate actiunii si un aer spartan eroului. Motorola a consumat in Bourne, si nu avea cu ce decit cu linia de telefoane mobile. In Casino Royale, consumatorul unic pe gadget-uri a fost Sony, care s-a lacomit si si-a introdus de-a valma gama de computere portabile Vaio + telefoanele mobile Sony Ericcson + aparate foto Cybershot, rezultatul fiind cusut cu ata alba. 1-1
- Bond merge cu noul Mondeo, masina de directoras burtos & familist care l-a decredibilizat in ochii mei, chiar daca Aston Martin-ul DBS pe care l-a pliat mai tirziu i-a mai spalat din rusine. Bourne nu are masina si merge cu ce apuca: scooter, motocicleta enduro, audi a6, masina de politie cu care face tandari un Touareg. Pentru diversitate si pentru ca pare ca sofeaza mai bine decit Bond, Bourne cistiga ultimul punct si meciul. 2-1 Bourne

In afara concursului:
- As putea paria ca in viata reala Daniel Craig l-ar bate pe Matt Damon de l-ar asculta cu urechea, insa la fel de bine am impresia ca Bourne i-ar rupe mufa lui Bond (exact la fel cum Bruce Lee il bate clar pe Van Damme).
- Franciza Bond se poate continua la nesfirsit, in vreme ce la trilogia Bourne se mai poate altoi un episod, maximum doua, dupa modelul Star Wars, in care sa se povestesteasca ce facea Bourne inainte sa fie spalat pe creier.
- Lui Bond i-ar fi, poate, rusine, sa fie urmarit de politistii din Tanger, echipati cu Dacia Logan, asa cum i se intimpla lui Bourne.
- Bourne nu ar rezista, totusi, la atitea lovituri in boase, fiind usor mai fragil decit Bond.

joi, 9 august 2007

Topul celor mai idioti jurnalisti

In timp ce zoso se razboieste cu Osama si-si duce razboiul la baioneta cu mediocritatea trusturilor de presa rivale, Libertatea publica un articol despre lungimea penisurilor citorva vedete dimbovitene. Initiativa este usor ridicola, dar si-a facut, iata, misiunea, si a facut rating. "Stirea" a strins pe site peste 250 de comentarii si, probabail, a facut vinzari record la taraba. Jurnalistic vorbind, materialul are mari hibe (masurile au fost ele verificate din trei surse? si daca nu, exista fotografii?), dar are avantajul ca nici unul dintre cei din top 5 biggest dick nu va intenta ziarului actiuni in instanta.
Propun redactorilor de la Libertatea sa intocmeasca si urmatoarele topuri daca tot au spart gheata:
- Top 10 biggest cojones (la propriu!) din politica dimboviteana. Pentru acuratetea jurnalistica, masuratorile ar fi bine sa fie facute cu un subler. Interesant de urmarit daca marimea fizica este corelata cu cea figurativa.
- Top 30 cele mai bune prestatoare de deep throat din industria muzicala romaneasca.
- Top 5 cele mai dese plantatii pubiene din business-ul romanesc. Fara poze.
- Top virilitate intre mogulii media din Romania si/sau aiurea (ex: Prigoana bate Vintu?)
Etc.
Pai se poate, domnilor jurnalisti?

luni, 6 august 2007

natura moarta cu pepene

Intotdeauna mi-am dorit sa vad live dinamica zdrobirii unui pepene imens de caldarim. Ocazia s-a ivit in weekend, cind un angajat al unui hypermarket m-a provocat atit de mult, incit i-am spart la picioare un monstru de 15 kg pe care il aveam in brate. Senzatie unica, delicioasa. Stupoarea angajatului, de neuitat. A trebuit apoi sa ajung pina la directorul magazinului, inconjurat de poterasi burtosi care imi atineau calea sa nu fug si se simteau vexati ca nu vreau sa comunic cu ei si sa le dau socoteala. Mi-ar fi strimbat mufa in spatele magazinului, daca s-ar fi putut. Le sticleau ochii. In fapt, ce poate fi mai trist decit sa fii bodyguard de hypermarket sau de farmacie? Nu tu o incaierare, un caft cit de mic, o ajustare de mandibula sau un inmuiat de oase. Spartul unui pepene era cel mai intens moment din cariera lor de bodyguarzi scopiti si echivala cu un caft generalizat, cu mese si scaune. Sefa magazinului m-a inteles si mi-a dat dreptate cu jumatate de gura replicind ca totusi "traim in Romania, nu la Amsterdam". Brutele inca miriiau cind am plecat. Pepenele zacea intr-o balta de singe. Parea fff dulce.