marți, 30 octombrie 2007

Frederic Beigbeder #2

Cam cum se petrec lucrurile prin cluburile echangiste din Paris, de ce toţi sîntem nişte homosexuali refulaţi, cum şi-o frecau Rodin şi Klimt în faţa modelelor lor ori despre libertatea de a ne masturba în faţa oglinzii, dar şi consideraţiuni despre titanii literaturii ruse, iată doar cîteva lucruri pe care le-am discutat cu Frederic Beigbeder în interviul care va apărea în revista pe decembrie, la fix doi ani după ce i-am luat prima oară interviu din care şi citez hic et nunc:


"PLAYBOY: Citeşti mai multe cărţi decît te culci cu femei?
BEIGBEDER: Citesc două cărţi pe săptămînă, de multă vreme. Cu sexul, depinde de perioadă: de cînd sînt faimos, am avut perioade cînd “bifam” mai mult de două femei pe săptămînă. Mi-am început viaţa sexuală la 16 ani şi de atunci, făcînd o medie, cred că am avut cam 10 femei pe an. Asta pentru că am avut ani întregi cînd am fost fidel. În total, la o socoteală simplă, îmi dă vreo 250 de femei, iar eu am citit mult mai mult de 250 de cărţi."


Cu alte cuvinte, "carte frumoasă, cinste cui te-a scris".


Pozele care o să ilustreze interviul sînt din seria celor de mai jos, dar fără mine în cadru şi, prin consecinţă, mult mai spectaculoase.


vineri, 26 octombrie 2007

Interviu Frederic Beigbeder

Vin de la un fulminant interviu + foto session cu Frederic Beigbeder, scriitorul care, alături de Michel Houellebecq, formează vîrful de lance al literaturii franceze dezinhibate. Îl ştiţi din "Dragostea durează 3 ani", "199.000" ori "Egoistul romantic" (plus penetrantul meu interviu din PLAYBOY noiembrie 2005!) şi, mai nou, din ultimul volum "Iartă-mă! Ajută-mă". Pe toate le recomand fără rezerve. Amănunte şi poze (şocante!) după ce se descarcă fotografiile.

marți, 23 octombrie 2007

Google searches

Nu contenesc să fiu uimit de minunile tehnologiei şi de infinitele opţiuni ale internautului contemporan precum şi de aleatorul rezultatelor. Pe net e ca în viaţă. Dai şi crapă. Nebănuite sînt căile domnului Google care îmi aduc vreo 27% din traficul de pe blog, dar şi mai neaşteptate sînt cuvintele de căutare cu care oamenii ajung la mine.

O doamnă (bănuiesc), sătulă de fotoliile masive primite moştenire de la soacră, îşi tastează în Google dorinţa ca unui peştişor de aur: "fotolii mai mici", îi şopteşte ea paginii fermecate şi ajunge la mine pe blog, dorinţa nefiindu-i ascultată. Un curios întreabă acelaşi motor de căutare cu delicateţea omuleţului lui Gopo "cine este pepe berciu", dar află cine sînt eu. Altul, mai abscons, biciuieşte motorul cu "mutare pussy" şi valurile înspumate îl aruncă pe plaja insulei mele. Un internaut care ştie ce vrea caută "şoarec bucătar film" şi află pe dată despre Ratatouille din încercarea mea de review. Un alt domn, în căutarea unui job sezonier, tastează franţuzit "serveur de ocazie" şi află despre viaţa mondenă din Bucureşti din prezentul blog. Cîştigătorul celor 100 de puncte puse în joc este un domn care se informează temeinic înainte să cumpere. "nuanţe de verde la Logan" pare a fi cea mai bizară căutare care duce spre blogul meu. La mai mare!

luni, 22 octombrie 2007

Fellini şi SPA

Azi dimineaţă, ca într-un film fellinian, un şofer de autobuz asculta la maximum postul de radio Itsy Bitsy, în timp ce un titlu pe care l-am citit pe ziarul derulat pe volanul aceluiaşi şofer (nici nu vreau să ştiu despre ce e vorba) mă anunţă că "bărbatul tranşat şi-a pictat singur maşina".

Nu m-am liniştit din angoasă decît când am primit programul valabil pentru ziariştii care merg la MTV Music Awards (doar doi din România, din care eu sînt unul!) şi am aflat că înainte de eveniment o să beneficiez de un SPA Treatment la un hotel de lux (Le Meridien), precum şi de o şedinţă de styling (hair&makeup with MAC an Aveda!) ca să dau bine în peisaj, nu atît pentru festivitatea de decernare a premiilor, cît pentru petrecerea de după, unde toată lumea ştie, de la Cerbul de Aur încoace, că se întîmplă tot soiul de lucruri...

marți, 16 octombrie 2007

Review

Cea mai reuşită petrecere din abia începutul sezon de hardcore partying a fost, după cum spuneam, evenimentul de branding Parliament care a fost şi cîntecul de lebădă al terasei Gaia de pe malul Lacului Tei. Poziţionarea produsului este super premium, iar petrecerea s-a poziţionat la fel. Invitaţii au primit din partea organizatorilor două cartonaşe care funcţionau ca iarba fiarelor la orice taximetrist de la Grant. Cum taxiurile susnumite sînt aproape în exclusivitate limuzine Mercedes, a fost asigurat glamour-ul cozii de maşini luxoase care lasă la covorul roşu vedete de toată mîna.

Era frig, totuşi, iar organizatorii au fost obligaţi să închidă terasa într-un gigantic cort în care au încăput vreo 500 de suflete. La început, lumea îşi cam sufla în pumni, dar lucrurile s-au încins repede.

Într-un colţ, doi designeri le făceau portretul doritorilor, după chip şi asemănare. Al meu a ieşit onorabil.






Irinel era prezent, deranjînd asistenţa cu echipa de filmare. Erau, în păr, cam toţi designerii şi cei care gravitează în cercurile de fashion, am numărat cam trei ştirişti de top, a fost şi Tăriceanu (probabil în virtutea prieteniei cu Imre Peter) dar şi Corlăţean (pe care îl văd pentru prima oară la o petrecere mondenă), au venit şi vedete gen Raicu + Chirilă = love şi chiar patibularul Cristian Borcea, cu eternul trabuc schwarzeneggerian pe care îl ţine ca pe o ţigaretă. Majoritatea invitaţilor erau îmbrăcaţi cu costume bine croite şi pantofi din piele moale.


Elementul care m-a surprins a fost baia pe care o naiadă îmbrăcată în veşmânt mulat a făcut-o într-un recipient plin cu şampanie (încălzită, am aflat de la organizatori).





"Lostriţa!" va fi exclamat în gînd Cristi Borcea, în timp ce păcănea afectat din cotorul de trabuc, iar tipa plonja în cap, de pe buza ligheanului, făcînd stropi.

Am mai luat un whiskey şi am plecat, dînd bineţe cunoscuţilor.

joi, 11 octombrie 2007

preview


I got my name in lights with notcelebrity.co.uk

1. Aseară a fost prima petrecere adevarată din sezonul ăsta, eveniment de branding Parliament. Prin petrecere adevărată înţeleg un eveniment care costă peste 100.000 E, care surprinde prin cel puţin un element şi la care vin invitaţi de soi. O să revin cu un text mai consistent şi cu poze edificatoare

2. Ciudat. Absolut toată lumea cu care am vorbit şi căreia i-am comunicat că o să merg la Munchen la MTV Music Awards, mi-a răspuns invariabil, în englezeşte: "I hate you!"

luni, 8 octombrie 2007

Au, falca!

Marea dezbatere din aceste zile a societăţii civile din Arabia Saudită este dacă să acorde femeilor dreptul de a conduce aumobile. Va mai dura ceva timp, spun observatorii, însă procesul de emancipare este inevitabil. Motivele invocate de arabi pentru menţinerea prohibiţiei sînt că jumătate din populaţie va deveni brusc mobilă, femeile vor învăţa să înjure şi să scuipe, iar accidentele le vor expune grobianismului şi atacurilor masculine.

Nu am nimic împotriva femeilor care conduc, însă găsesc că experienţa traficului le virilizează, uneori nepermis. În momente de criză rutieră, tipele din Romania fac apel, în injuriile împărţite, la prelungiri anatomice de care nu dispun, intărind, fără să ştie, teza arabilor cum că şofatul e o chestiune masculină. Mai precis, cum ar fi putut tipa din Renault-ul de azidimineaţă să-mi "ia falca în pulă", aşa cum susţinea?

Ca să fim înţeleşi: dacă nu sînt începătoare sau agresive prin fire, femeile conduc mai bine şi mai domol decît bărbaţii.

vineri, 5 octombrie 2007

Sighisoara

Săptămîna trecută, locuitorii singurei cetăţi locuite din Europa nu păreau a fi prea pătrunşi de ineditul şi unicitatea acestui fapt şi se livrau în masă privitului la televizor. Mergînd în prime time, în pas uşor, pe uliţele cetăţii, am putut observa majoritatea ferestrelor colorîndu-se pîlpîitor în nuanţe albăstrui. Nu mai e cum era pe vremea festivalurilor (de băut) în stil medieval. Dintr-o casă cu vedere la Piaţa Răţuştelor, răsuna la volum mare o manea contemporană. Ca să semene a Lipscani, mai lipseau puradeii şi nu spărgea nimeni floare. Blugi nu erau. Iluminatul public era, în schimb, pe sponci, iar cel al clădirilor (odinioară feeric) lipsea. Aproape toate străzile erau desfundate de lucrări faraonice de restaurare. Pe zidul porţii principale, deasupra arcadei, trona o reclamă luminoasă a clubului The Office, amicul nostru, simpaticul Pepe Berciu rînjind istoriei. Vis a vis de clubul de fiţe, în gangul care duhneşte a pişat, se poate vizita o cameră de tortură medievală în schimbul a 3 ron. Restaurantele din cetate închid toate pe la 22. Orice insistenţă după ora 21:30 e sortită eşecului.
Altminteri, Sighişoara e, cred, în top 3 cele mai charmante locuri din Romania...

miercuri, 3 octombrie 2007

Steaua - Arsenal, la fotolii

S-a întîmplat să fiu invitat în sectorul VIP (fotolii) la meciul de aseară de sponsorul Champions League, Heineken. Printre căscături, am notat următoarele: sectorul cel mai scump, cel cu fotolii este şi cel mai incomod. Spaţiile dintre rînduri sînt mai mici decît la fostul (o mai fi?) cinema Corso de pe bulevard, iar sectorul este complet vitrat, făcînd ca nimic din atmosfera de meci să nu pătrundă înăuntru. Vuietul galeriilor se aude în nişte boxe anemice, captat de microfoane slabe. Poziţia privilegiată a sectorului este singurul avantaj - de sus, jocul se vede ca-n palmă. Geamul pe care îl întîlneşte privirea însă face ca totul să pară o imensă plasmă (cu sunet de televizor pe lămpi).
Faţă de meciurile din ediţia de anul trecut a Champions League, cel de aseară a fost mult mai tranchilizant. Am notat amuzat prezenţa, în galeria englezilor, a unor grupuri de fani Arsenal din Bulgaria şi Serbia. După meci, Mark mi-a declarat că nu i-a mai văzut niciodată, dar că erau simpatici şi aveau tricouri false, chinezeşti.

marți, 2 octombrie 2007

Steaua-Arsenal, la PUB

Totdeauna am refuzat să cred în teorii ale conspiraţiei, în eminenţe cenuşii ori organizaţii oculte care conduc din umbră lumea. La fel, refuzam să cred că sînt observat, ascultat, filat, urmărit de organizaţii din trei litere. Pînă aseară, în Offside Pub, unde mă găseam împreună cu un grup de amici englezi, veniţi pentru meciul cu Arsenal. Mark (om care în ultimii 20 de ani a lipsit de la doar 16 meciuri ale echipei Arsenal!!) mă întreabă jovial:
-Crezi că tipul de la bar e un poliţist care ne supraveghează? Mă uit: tip normal, grăsuţ, hanorac, gelat, faţă de suporter. Zic (jumătate în glumă):
-E foarte posibil, pentru că bea bere dintr-un pahar de vin şi e singur într-un PUB cu temă sportivă.
Amicul G., abţiguit, merge la el şi-i dă extemporal:
-Salut, amicii mei englezi au probleme.
-Eşti român?
-Da.
-Dacă eşti homosexual o să ai probleme, cade răspunsul ca o ghilotină. Stupoare.
G. se întoarce:
-Pare mai degrabă securist, concluzionează.
Peste 10 minute, tipul se îndreaptă spre ieşire, deconspirat. Se opreşte în dreptul meu şi-mi şopteşte:
-Pe tine te ştiu de cînd erai student la Litere şi făceai modelling.
După uluiala de-o clipă, îl invit să facem schimb de cărţi de vizită, dacă tot ne ştim de cînd eram studenţi (sanchi!).
-Nu am la mine, sînt beat, a driblat stîngaci, după care s-a întors pe călcîie şi a ieşit pe uşă.