Ultima strigare

În lipsă de High Five Competition (Verbier, Elveţia), unde de doi ani încoace mă găsea întîiul de Prier, am fredonat cîntecul de lebădă al sezonului de schi la cota 2000, pe Valea Dorului (de ducă!). Mirosea a pămînt reavăn pîrtia, iar la popasul de la baza pistei înviase musca. Cu toate astea, lumea schia deznădăjduită, cu pofta dansatorilor de vals de pe Titanic, formînd o coadă apreciabilă la singurul telescaun nedebreiabil (ruşine!) de pe Valea Dorului.
La Sinaia nu se poate schia, ci doar ostoi pofta de schi, pe pîrtiile scurte şi denivelate, neupgradate din anii '60. Atferski-ul e o glumă bună la chalet-ul neîngrijit, în care răsună, gîjîit, Radio Romantic în două boxe cu membrana spartă. Totuşi, peisajul şi aerul merită banii (mulţi!). Nu înţeleg de ce societatea de transport pe cablu continuă să menţină sistemul idiot pe puncte, atâta vreme cît urcarea pe oricare tronson (cabină, gondolă, scaun) costă la fel: două puncte. Poate pentru a masca preţul, demn de un domeniu schiabil de fiţe...

Toate aceste inconveniente devin minore, cînd schiul fîşîie & vîntul fluieră şi cînd îi vezi pe paltonarii mofluji veniţi să le dea viitoarelor amante zgribulite o tochitură la cota 2000, într-un decisiv atac la redută.