Mostenirea premierului Tatarascu

Cînd mergi cu Honda şi te urci în Rolls, (bănuiesc că) ai o tresărire. Aşa şi eu, obişnuit cu diverse tratorii, locante care iţi solicită doar memoria volatilă, mîncătorii medii şi upper middle, am simţit că aerul din Restaurantul Heritage are ceva special, aproape intimidant. E vorba de primul restaurant din Romania care ASPIRĂ la o stea Michelin, primul din cei trei paşi spre excelenţa absolută în restauraţie. Pentru aborigeni ca mine, care intră în sala cu oglinzi&candelabre circumspect, cu arcul în spate şi pielea dungată multicolor, localul e motiv de mirare şi încîntare.

Întîi de toate, casa fostului premier interbelic, Gheorghe Tătărăscu, e un strivitor exemplu de arhitectură brîncovenească domesticită pentru home use. Ea este cea mai palpabilă moştenire a fostului om de stat şi va fi inducînd fostului premier A. Năstase-patru-case un fior al nimicniciei şi al zădărniciei vieţuirii întru termopan. E, poate, cea mai fină casă din Bucureşti, aşa cum clădirea CEC-ului e cea mai frumoasă dintre imobilele dîmboviţene. Ironia transformării în bar a camerei lungi care servea fostului premier la întrunirea consiliului de miniştri (şi, probabil, găzduia serile de poker şi canastă) e asumată. Aşa îmi explic scuzele scrise pe pereţi cu litere de aur: "În vremuri de demult, aici s-a scris destinul unei ţări. etc." e urecheat softly meseanul nepios şi pus pe ghiftuială.

Între Heritage şi plutonul restaurantelor "de fiţe" din Bucureşti e un decalaj aproape uriaş, dat nu numai de casa de patrimoniu, ci şi de servire (băieţi silenţioşi, cu experienţa amenităţii învăţată peste ocean) şi, mai ales de bucătăria lui David Constant, cel mai galonat chef din Romania.

Locul are şi o formidabilă grădină (cu trepte!) intim dispusă în spatele casei.

P.S. Am participat aici la lansarea unor volume ale şefului meu, Dan Boerescu. N-am eu (deocamdată) bani&faţă de aşa ceva.