Nuvela Piticul Rosu, din volumul omonim de M. Tournier e la fel de tulburătoare ca şi filmul Dogville, numai de sute de ori mai concentrată. Recomand. Piticul ura pe toată lumea cu înverşunarea complexatului. Ajuns, printr-un concurs de împrejurări să fie stăpîn pe destinul fostului soţ al celei pe care el o ucisese, piticul dă şah mat lumii: "Şi cum mai important era pentru el să-i supună şi să-i umilească pe cocostîrci decît să le ia femeile, ajunse într-o noapte - în fiecare noapte - să meargă la fostul său rival, în anexa rulotei unde dormea acesta, pentru a-l poseda ca pe o femelă."
Citind, în acelaşi volum, Amandine sau cele două grădini, nu m-am putut abţine să nu mă gîndesc, pornind de la felina Kamischa, la haiku-ul anime de mai jos, al japonezului Makoto Shinkai. Ambele ar trebui introduse în manualele de şcoală gimnazială fie şi numai pentru că satisfac cele mai exigente norme de brevitate (8 pagini respectiv 4:50 minute).
sâmbătă, 15 septembrie 2007
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Nice and rather touching.
Cam siropos pe de alta parte.
Trimiteți un comentariu