vineri, 7 august 2009

Rudy & Roby

În primul an de facultate, am stat în cameră cu Rudy, pe care îl ştiam din liceu. Rudy avea un Telecolor cu furnir în ape, care prindea PROTV-ul doar cu o sîrmă de covrigi. Asta făcea din camera noastră de cămin un loc de întîlnire, un soi de poiană a lui Iocan de la primul etaj. În zilele cînd era meci, camera noastră din P26 se umplea de suporteri: Zambilă, Barbă, Motora, Purdorel, Shoarek, Bampiru, Ciocan, Antonel, Kerekeş etc. Porecle de politehnişti.

Roby venea de peste drum, din U-urile medicinei şi sporea diversitatea adunării de ingineri care fandau simplu, întrebîndu-mă la ce literă am ajuns, acolo unde studiez, la Facultatea de Litere. Rîsul acut lui Rudy se propaga pînă departe, pe holurile interminabile ale căminului studenţesc şi anima chefurile ad-hoc, cu beri răcite în chiuvetă.

Alura atletică şi capul de arian, blond cu ochii albaştri şi tenul alb, îl făceau o prezenţă fizică deosebită de restul, însă nimeni nu-i contesta rolul de pack leader. Prognosticurile sale sportive erau respectate iar expertiza în handbal şi baschet de necontestat.

Uneori, venea tîrziu, obosit şi fără chef de socializare. Arbitra meciuri de handbal în deplasare, pentru bani de bere, la Rîndunici, în spate. Se plătea prost, dar Rudy spera să intre în următoarea ligă, unde putea cîştiga la mai mult. Pleca acasă, la Buzău, aproape în fiecare weekend cînd nu era pe munte cu Roby.

De cîţiva ani, tot negociam în trei să mergem la schi şi nu puteam ajunge la un compromis. Roby schia în Ardenii italieni, Rudy prin Austria iar eu în Franţa - ironie - la poalele Mont-Blancului.

Cînd am văzut ştirea care anunţa sec moartea unui alpinist în Mont Blanc, m-a trecut un fior şi m-am gîndit la Roby. La o zi, am aflat că fusese Rudy.

Miercuri, Rudy şi Roby coborau de pe Mont-Blanc (vîrf pe care Roby îl mai făcuse o dată, singur). Petre "Rudy" Rudeanu a alunecat, şi după 200 de metri şi-a găsit sfîrşitul într-o crevasă. L-a antrenat, se pare, în cădere şi pe Robert "Roby" Roşeanu care e la spitalul din Chamonix, cu multiple fracturi.

Rudy, pînă ne vom întîlni...


LATER EDIT: Pentru cei care l-au cunoscut pe Rudy şi vor să ajute financiar pentru repatriere şi înmormîntare, o pot face în contul RO37 RNCB 0096 0957 0441 0001 DESCHIS LA BCR Buzau pe numele Dragomir Cristian (prieten foarte bun cu Rudy, el se ocupa demersurile legate de inmormantare). Contul este in lei.


LATER EDIT 2: postez ultima fotografie care îl arată pe Petrică în viaţă, cu 30 de minute înainte de accidentul fatal:

2 comentarii:

Flavius spunea...

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace !
Un om deosebit si un prieten adevarat.

Pentru toti cei care l-au cunoscut va trimit mai jos un cont bancar in care fiecare,dupa putere, poate depune bani pentru sprijinirea familiei in vederea repatrierii lui Rudy si a cheltuielilor de inmormantare.

RO37 RNCB 0096 0957 0441 0001 DESCHIS LA BCR Buzau pe numele Dragomir Cristian (prieten foarte bun cu Rudy, el se ocupa demersurile legate de inmormantare). Contul este in lei.

Multumim.
Flavius

Cristian spunea...

Buna ziua,

Ma numesc Cristian Radulescu si am urcat pe varf in ziua de Miercuri. M-am intalnit cu cei doi Romani la refugiul Vallot aprox 4300m dupa ce ei deja urcasera pe varf in jurul orei 7:15 AM si am ramas impreuna pana spre ora 08:00 cand au coborat spre refugiul/cabana Gouter. Noi urma sa urcam spre varf de la Vallot insa am mai ramas sa ne tragem sufletul. Nu vreau sa rasucesc cutitul in astfel de rani ce nu se inchid niciodata dar daca e cineva care crede ca mai e de bun augur poate sa mai vorbesc cu familiile celor doi (desi ma indoiesc de acest lucru) avand in vedere ca probabil am fost printre ultimii romanii cu care au vorbit inainte de tragedie rog sa ma contacteze la urmatoarea adresa de email: cristian.radu.radulescu@gmail.com.

Sufletul oamenilor ce urca pe munte tinde spre puritate. Dumnezeu sa-l ierte si sa il aiba in paza.

Cristi