Petagogie

Fac la stînga după un indicator de obligator înainte. Eu şi alte două maşini sîntem trase pe dreapta de un agent rotofei şi roş la faţă:
-Bună ziua, agent Cutare.
-Da, ştiu, am făcut la stînga unde era un indicator de obligatoriu înainte.
-Aşa e. Amendă 120 de lei fără puncte de penalizare.
-Aş vrea să-mi daţi un avertisment. Nu vreau amendă.
-Cum să vă dau avertisment cînd pe ceilalţi doi i-am amendat?
-Da, dar eu am recunoscut fapta şi vă promit că nu mai fac.
-(moment de ezitare) Ok, vă dau decît un avertisment.

Cine spunea că Poliţia Română e refuzată de pedagogie?

Alpin

Vineri seara, 29 ianuarie, văleat 2010. După o zi de schi istovitor pe bolovanii de pe Sulinar, trebuia restabilit echilibrul caloric. Restaurantul era plin de pedelei care se întreţineau zgomotos. Berceanu se preumbla printre mese ca un ginerică, îl lua pe după gîtul rozaliu pe Videanu şi dădea mîna cu falsă afabilitate cu baroni minori, din teritoriu. Garsonii erau depăşiţi de volumul de cereri de la mese şi treceau ignorînd concentraţi fluturările de mînă şi încercările de a le prinde privirea.

Pe noi, venetici picaţi acolo prin jocul hazardului, ne-au aşezat la o masă şi ne-au uitat acolo. După o perioadă, în care aşteptarea s-a transformat în iritare, am zărit carura unui personaj spilcuit în stilul înconfundabil al unui şef de sală, care se recomanda ca atare ginind atent fluxul aprovizionării de la mese. I-am făcut semn şi l-am rugat cu ironie nedisimulată să ne facă cunoştinţa unui chelner din subordine. S-a oferit politicos să ne ia comanda chiar el, dacă nu e cu bănat. Nu era.

Sticla de vin a adus-o sommelierul restaurantului (!!), care i-a făcut o scurtă prezentare şi a turnat profesionist în pahar aşteptînd verdictul. Iritarea mi se transformase în uimire. Deci se poate! Şeful de sală ne-a vizitat radios şi şi-a cerut scuze pentru întirzierea iniţială. What? Cum se poate aşa ceva? Unde sîntem aici?

Mîncarea a sosit repede. Chelnerul şi-a cerut şi el scuze pentru prejudiciul de a ne fi făcut să aşteptăm. Deja mă uitam speriat în jur să nu fiu ţinta unei farse televizate. Nu eram. Am examinat cu grijă mîncarea. Era ok. Flegme ioc. De la o vreme, am cerut să plătim. Acelaşi chelner care se scuzase, a adus nota, s-a mai scuzat o dată şi ne-a oferit umil 10% reducere pentru întîrzierea cu care am fost serviţi. S-a retras cu spatele cîţiva metri şi ne-a zîmbit. Eram în corzi. Romanii din noi tînjeau după remarcă deplasată, o revanşă cît de mică a serveurilor. Ceva!

La plecare, şeful de sală s-a întors să se asigure că mîncarea a fost ok şi să-şi ceară scuze pentru primirea rea, în speranţa că vom uita incidentul.

Am plecat împleticindu-mă de la Restaurantul Tosca al Hotelului Alpin. Vreau să cred că aşa e mereu şi că nu am fost confundat cu vreo beizadea.

Zazaaa!

Mă ia Simona Tache amical de rever să pun umarul la concursul Zaza Pizza.

Ce se-ntîmplă? Zaza dă pizza pe viaţă unui blogger + comentator care reuşesc să fie creativi în cheie eseistică despre lume & viaţă. Oamenii trebuie să scrie ce e viaţa. Hu hi. O bănuiesc pe Simona Tache că ea a fost cu ideea asta, pentru că a lucrat la Humanitas (dacă nu ştiaţi) şi, probabil, i-a cauzat.

Mecanismul e aşa (copy-paste de la Simona): Scrieți, aşadar, dragi bloggeri, un scurt eseu despre viață, apoi invitaţi-vă comentatorii să vă comenteze postul, menţionând că premiul este “pizza pe viaţă de la Zaza Pizza“. Comentatorul cel mai inspirat, ales de Zaza împreună cu mine (adică Simona Tache), va câştiga pizza pe viaţă şi-l va trage după el, pe podium, şi pe autorul blogului pe care a comentat.

Încep eseul (Simona, atenţie!): "Viaţa e mişto, dar comportă aspecte. Depinde de la persoană la persoană."

Rog pe cei care au reuşit să ajungă la finalul lecturii eseului să-şi dea cu părerea despre viaţă prin comentarii. Numai aşa vor putea cîştiga în greutate... ăăă, pardon, pizza pe viaţă de la Zaza. Bloggeri, puteţi să mîncaţi ca la hram!

A! Era să uit. În afară de blogăraşi ca mine, pentru Zaza Pizza a făcut reclamă şi Andy Garcia, dar mai demult. Ia priviţi:

Deadly sins #14

Să mergi cu farurile stinse si cu proiectoarele de ceaţă aprinse.

Avantpremieră Avatar la Samsung IMAX

Filmul e atît de puternic încît te face să crezi că o tipă de 4 metri, cu piele albastră, ochi de pisică şi coadă de lemurian e sexy.

Am fost la avantpremieră. Am primit loc la marginea rîndului deşi tipa care mi l-a dat mi-a făcut complice cu ochiul şi mi-a şoptit că îmi dă un loc bun. Corina Gontescu, PR-ul de la Cinema City mi-a spus că tehnologia IMAX face ca experienţa privitorilor să fie aceeaşi, indiferent de locul din sală. E fals din două motive, Corina: sunetul e descentrat la marginea rîndului şi subtitrarea e altoită pe film în aşa fel încît dintr-o parte se vede ciudat. Normal ar fi ca la IMAX filmele să nu aibă subtitrare care nu îşi găseşte cu nici un chip locul în volumul generat de tehnologia 3D IMAX. Să fie un spectacol în VO fără subtitrare. M'enfin.

Vorba lui Dinescu:băi, filmul e de-men-ţi-al! Nici un alt film nu mi-a oferit o senzaţie de imersiune atît de mare. E şi lung (2h50) - şi asta contează în ordinea imersiunii. Filmul mă aşteptam să mă spargă şi într-adevăr, mi-a căzut falca. Pandora e un univers excelent desenat şi populat de fiinţe care surprind la tot pasul. La nici un film animat nu am văzut atîta naturaleţe a mişcărilor, scene lucrate atît de mult, atîtea culori vibrante, peisaje care taie răsuflarea şi ridică cilii de pe mînă (pt cine are). E aproape orfevrerie ce a făcut James Cameron cu detaliile.

Scena cea mai emoţionantă a filmului (imho) e faza îmblînzirii Banshee. E prima scenă desenată 100% pe computer cu o încărcătură emoţională foarte puternică. It hammers you. Scena e impecabil pregătită, spectatorul are parte de un crescendo dozat fără cusur, nimic nu lipseşte şi nimic nu e în plus.

Povestea de dragoste e previzibilă, scena de sex de-a dreptul puerilă (aici Cameron ar fi punctat dacă ar fi intrat un pic în detaliul acuplării între Na'vi), dar povestea în ansamblu e generoasă, conturează bine şi alte personaje în afară de clasicii Bun & Rău şi lasă loc unui eventual sequel. Scenele de luptă în aer de mare efect. Sunetul se aude foarte bine, aproape că simţi unda de şoc a exploziilor.

Principalul merit al filmului Avatar e vizual. E cel mai tare film de imagine pe care l-am văzut vreodată.

Mulţumiri Samsung pt invitaţie.

Red District, Amsterdam

Cînd treceam în pas uşor prin Red District şi făceam window sex, pe canalul despărţitor plutea graţios o gaşcă de lebede. Sînt sigur că nu era o invitaţie pentru zoofili.

Cine a zis că prostituţia e murdară?

Stats

Acest rezumat nu este disponibil. Dați clic aici pentru a vedea postarea.

Deadly sins #13

Să vrei să votezi şi să n-ai cu cine.

Mac banner

Îmi place nespus bannerul - brenduire Apple de pe NY Times. Nu clipoceşte ca un brad de Crăciun, nu se măreşte, nu nimic. Aşa stă. Cu toate astea, mi s-au lipit ochii de el instant.

Deadly sins #12

Să fii PR de meserie şi să pui attach-uri de 20 MB la comunicate