În luna noiembrie, ediţia franceză a PLAYBOY s-a repoziţionat radical şi s-a şi relocat de la Marsilia la Paris. Efectele au fost spectaculoase. De la o ediţie ternă, fără nerv şi culoare, a devenit o revistă excelentă, de lux, de citit din scoarţă-n scoarţă, cu cronica literară scrisă de Frederic Beigbeder, pictoriale care arată un alt tip de feminitate decît mult (prea) frecventatul pin-up made in America si interviuri cu mari artisti semnate, de obicei, de Yan Ceh, noul redactor şef al ediţiei. Revista reinterpretează spiritul PLAYBOY într-o cheie artistică, dîndu-i mai multă greutate şi miez. Diferenţa dintre ediţia franceză şi cea americană este, dacă vreţi, similară cu cea dintre cinematografia europeană şi cea hollywoodiană.
Numărul din decembrie conţine un interviu cu Philippe Sollers, scriitor celebru în Franţa, dar aproape necunoscut la noi, cu o abordare a sexualităţii similară celei a lui Picasso:
<<PLAYBOY: Aveţi vreo imagine, vreo amintire specială legată de sex, o situaţie care vă revine mereu în minte?
SOLLERS: Da, o prostituată pe care mi-o amintesc făcînd trotuarul. Nu împlinisem 18 ani şi tipa mă asalta repetînd insistent că vrea să "lucreze" pentru mine. Mi-a făcut o cravată excelentă dealtfel (cravatte - sex printre sîni, nota mea). Altminteri, am avut numeroase aventuri, de cele mai multe ori cu spanioloaice.
PLAYBOY: Bordelurile de astăzi nu mai sînt ce erau o dată...
SOLLERS: Nu mai sînt deloc. Prostituatele din Barcelona, unde am petrecut momente de încîntare, erau fete absolut delicioase. Şi amuzante. Mă tem că astăzi totul a fost igienizat în stil american sau nemţesc. Adevărata educaţie se capătă totuşi la bordel, nu la şcoală, aşa cum a explicat magistral şi Picasso în Domnişoarele din Avignon - care era, de fapt, numele unei străduţe din Barcelona unde el şi-a făcut "studiile".>>
PLAYBOY, Decembrie 2007, Ediţia franceză
(traducerea mea)
vineri, 1 februarie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
"Diferenţa dintre ediţia franceză şi cea americană este, dacă vreţi, similară cu cea dintre cinematografia europeană şi cea hollywoodiană". Cataline o luasi razna? Asta poate fi considerat un atac sub cordonul unui halat celebru. Ca nu merge centura la halat. Misto comparatia, oricum.
Cu stima,
Un obsedat de filme europene
Adi, nu e vorba de nici un atac. "Diferenta" ca idee nu se rezuma doar la simplistul 'mai bun'-'mai prost'. Pe pamint exista mai multe rase. Diferite. Greseala pe care o faci tu acum o facea Hitler in urma cu ceva vreme, iar americanii cind vinau la piei rosii cu brenechi de mistret. Nu-l poti extermina pe cel diferit de tine, sub nici o scuza. Posmodernismul a recuperat 'diferenta' in cheie constructiva, transformind verdictul in preferinta. De-aia sintem noi in UE acum, chiar daca sintem diferiti.
P.S. Cinematografia europeana e elitista si "diferita" doar prin comparatie cu block-busterul. Daca n-ar exista superproductia hollywoodiana, ar fi o plictiseala totala, iar Luc Besson ar fi cel mai bogat om din lume...
ba, tu sigur n-ai facut fro scoala d'aia de stiinte politice intre timp si tanjesti dupa frun fotoliu prin parlament? ca prea le zici tu bine cu integrarea, cu diferentele culturale si acceptarea blablaului constructiv. io zic ca nimeni nu opreste pe nimeni, sau n-ar trebui cel putin, sa imparta lumea bun si prost. cel putin nu pe mine.
si ca tot veni vorba de diferente, cand Hitler vroia ceva de la Europa, altii erau ocupati doar de imbogatirea proprie, cand englezii produceau ceva civilizatie p'acilea, pieile rosii mangaiau bizonu iar acu', cand europenii o duc bine, ne ducem noi peste ei cu toti mailatii. cam d'aia nu apreciez postmodernismul si raman adeptul preferintei transformate in verdict. al meu cel putin.
ps. misto ps. in sfarsit am cazut de acord si in privinta "preferintei". nu uita insa ca si estul conteaza in cinematografie. de la rusi nu vine numai ploaia.
Trimiteți un comentariu