Bravo Pusa, vivat Uta!

Sînt uimit de comentariile şi de ştirile referitoare la sportivii romani care au luat medalii la JO.

Cîştigătoarea medaliei de aur la proba-mumă a Olimpiadei, maratonul, nu este doamna Constantina Tomescu, superfemeia la care trebuie să te închini ci este "Puşa" sau, mai lacrimogen, "Puşa noastră". La fel, Elisabeta Lipă, este simplu "Uţa". Cu cît foloseşti mai mult prescurtări de alint, cu atît valoarea ta, ca jurnalist, creşte. Dovedeşti că i) eşti bine documentat şi ii) că te tragi de şireturi cu vedeta şi că ai numărul ei pe speed dial. Nu e puţin lucru. Tutuind atleţii (mai ales pe cei de succes) cu porecle de budoar, cronicarii tv au impresia că ating mai bine stofa istoriei şi că proximitatea atleţilor eroi le asigură şi lor nemurirea. Cînd îi spui doamnei Tomescu "Puşa" şi pe Elisabeta Lipă o numeşti "Uţa", gîndeşti şmechereşte că succesul lor te contaminează dacă îi cobori la nivelul tău.

Mai mult, "Puşa" e proaspăt divorţată de cel care continuă să-i fie antrenor, iar fina Uţei este proaspăt medaliata Georgeta Andrunache. Ăştia care iau medalii sînt, carevasăzică şi ei oameni, iar dacă vreodată Federaţia Romana de Canotaj o să ridice în faţă o statuie singurelor canotoare cu 6 medalii de aur de la noi, noi o să ne dăm coate şi o să scuipăm printre dinţi, pentru că ştim că sînt Uţa şi fina ei.

Întrebarea la care ar trebui să se răspundă cît mai grabnic este cum o dezmiardă mama ei pe Sandra Izbaşa, ca să o putem striga şi noi , ca peste gard, în ştirile despre JO de la Beijing.