Metallica, măi Costi

Acest post este pentru fostul meu coleg şi actualul amic, Costi Rogozanu, care nu a fost la concertul Metallica de aseară.

Costi, concertul Metallica a fost foarte reuşit. E dătător de speranţe să vezi 25k persoane la un loc, la un concert rock, chiar dacă mulţi veniseră să hîţîne bricheta aprinsă deasupra capului pe Unforgiven (şi n-a fost, ghinion) sau pentru că e de bon ton să-ţi afişezi fîşul de firmă. Hetfield&Co ştiau exact pentru cine cîntă, de aceea playlistul a reflectat ca la fotbal, situaţia din teren şi a fost, cumva, rupt în două între balade şi piese dure de pe primele albume. Metallica a avut decenţa să cînte aproape exclusiv piese vechi (au intrat FUL-MI-NANT pe Creping Death şi au ieşit la fel, cu Seek and Destroy, dinamitînd publicul). Uimitor, erau mulţi Cătălini Crişani în tribune care ştiau versurile de la Seek and Destroy (1983). Lumea a fost pestriţă, dar s-a bucurat în bloc, aproape ca la un concert Nirvana de dinainte de...

Costi, faţă de prestaţia uşor obosită a altor trupe contemporane cu Metallica, ăştia şi-au mascat bine anii şi au afişat destul de multă energie. N-a fost ca la Deep Purple, nici măcar ca la White Snake. Au fost ajutaţi şi de efectele multimedia şi mai ales de cele pirotehnice. A contat şi sunetul, foarte bun.

Entuziasmul e admirabil în orice instanţă, Costi. Entuziasmul cu care se cumpărau blugi şi televioare color după revoluţie, şi cel cu care l-am votat pe Iliescu şi pe Lis s-a transformat în entuziasmul cu care bifăm trupe expirate, rebutate de alţii. Evoluăm. În fond, ce-mi pasă că ăla e motociclist pe prozac, corporatist rutinat sau manelist incognito atîta vreme cît se bucură pe Master of Puppets şi dă din cap pe Sanitarium sub ploaia aia cîinească, fie şi-ntrun puseu paseist? Recunosc, Costi, marea proporţie de Cătălini Crişani au diluat publicul care era perplex la unele piese de primul album (No Remorse, de exemplu). Am văzut şi tipe în sandale cu toc şi scolăriţe cu tricouri cu "Kill'em All", erau şi rockeri puşi pe chetă şi pe pogo şi directori din multinaţionale. Nu aveau însă la bar şampanie de 15k euro şi nimeni nu purta pantofi cu botul în sus. E un feeling, Costi, să fii în mijlocul unei mulţimi de 25k oameni care cîntă acelaşi lucru.

Costi, fac pariu că dacă şi-ar fi supravieţuit, Kurt Cobain ar fi venit şi în Romania. Te-ai fi dus la concert?