Treizeci copii au ars de vii într-un carambolaj gigantic pe A2

Posturile tv au aşteptat ieri un val tsunami de maşini care nu a venit.

Duminică la ora 12 nu era nici ţipenie pe DN1. Reporterii_de_la_faţa_locului relatau trişti, cu capul între umeri, despre rarefierea şi lejeritatea nedorită a traficului. Prin spatele lor, mai trecea câte un Logan stingher. Femelele din redacţie ridicau din umeri şi treceau la următoarea ştire. Nu-i nimic, îi prindem pe băieţi la buletinele următoare.

Pe la 15, tot nimic. Şoferii se încăpăţînau să apară pe DN1. Disperarea din redacţii creştea direct proporţional cu tristeţea reporterilor de pe marginea drumului.

La 19, la programul amiral de ştiri, Antena 1 dădea o ştire despre ce ştire straşnică ar fi dat dacă era măcar un pic de aglomeraţie. Nu era. Drumul era gol. Gabi Vranceanu-Firea, amfitrioana ştirilor era nervoasă. Cum îndrăznesc ăştia să nu formeze cozi barem pe cîţiva kilometri? De ce nu se ceartă, de ce nu claxonează nimeni, bătea cu pumnişorul ei mic, imaginar, în pupitrul de ştiri.

La un moment dat, enervată de ştirea plată despre, vai, prea puţinele autoturisme care rulează pe drumul naţional, i-a tăiat discursul domnişoarei năruită în sine de ruşine şi a tras-o la răspundere tăios (citez din memorie) "De 1 mai, mai mult de 60.000 de automobile au urcat pe DN1. Unde sînt acum aceste maşini?" Reporteriţa s-a blocat.

Noroc că tot ieri au ars într-un incendiu toţi copiii unei familii şi au avut posturile cu ce să bifeze o brumă de audienţă.