Si cu mine 11, care nu-i intrece

Lansarea de la Amckart a noii serii de plasme Panasonic cu tehnologia neoPDP a culminat, evident, cu o cursă de karturi. Au fost vreo 30 de suflete de jurnalişti gadgetari care au participat. După tururi de încălzire şi de calificări, au mers în marea finală primii 10 timpi. Fireşte că am avut cel de-al 11-lea timp (la citeva sutimi de secundă de locul 10!) fiind tras în jos de un G mai mare decît al majorităţii participanţilor (cît să tragă şi 6 cai?). Enfin. Într-o situaţie similară, un copil îşi ia mingea de 35 de lei şi pleacă acasă, lucru pe care şi eu l-am făcut, îmbufnat, dar mimînd indiferenţa.


Senzaţiile şi forţele sînt mult mai tari decît la orice maşină (mă dau destul de des cu maşini diverse pe circuitul de la Tunari în virtutea acestui proiect creat şi executat de mine), astfel că doar după două manşe de cîte 10 minute mi-au indus o febră musculară la tot torsul şi era să strîmb volanul.


Să fi fost poziţia căştii de vină? :)






Conferinţa de presă a fost interesantă din trei motive:

• sculele prezentate sînt tari şi am avut posibilitatea să percep pentru prima oară adîncimea culorilor redate de o plasmă vs un LCD (erau puse unul lîngă altul şi aveau acelaşi imput).
• Mi-a plăcut ideea unui televizor în care poţi să arunci fără grijă cu cutia de bere cînd ratează băieţii.
• Panasonic a sesizat inaptitudinea funciară a jurnaliştilor romani de a pune întrebări şi l-a adus pe Lucian Mîndruţă pe post de crainic_care_serveşte_întrebări. Mi-a fost cam ruşine, dar au avut dreptate să facă asta: jurnaliştii români sînt educaţi într-un sistem de învăţămînt bazat pe monolog şi care sancţionează întrebările "stupide". În plus, mai sînt şi cu mintea la snack-ul din hol şi nu întreabă niciodată nimic.