Heineken a făcut încă o dată cinste (dar pînă cînd?) cu ocazia meciului Real-Milan din Champions League. Înainte de meci, s-a organizat un campionat de fotbal de masă, joc numit în mod abuziv şi fussball (adică fotbal pe nemţeşte).
Echipă n-aveam. Paul Breazu a postulat sictirit că-l plictiseşte jocul (îl vedeti în planul 2, strivind o tigarã). Pe mine mă mînca palma deşi nu am jucat decît de două ori în viaţă. Am mai găsit un ronin ca mine şi am alcătuit echipa The Playboys. M-am întristat cînd am aflat că nu e voie cu ghiolbănelile mele cu care mai reuşeam să marchez (răsuceşti repede repede din mînerul ăla pînă cînd o plezneşti). Altminteri, în afara acestor artificii mnemotehnice şi ale hazardului, valoarea mea ca jucător de fussball e nulă. Partenerul meu era încă şi mai slab pregătit.
Evident că am îngenuncheat fără drept de apel grupa de 4 echipe, am cîştigat sec semifinala cu vreo 10-3 (hu hi!) şi am jucat finala campionatului de 8 echipe cu cea a Evenimentului Zilei (evz, vă dau link, ok?).
Treaba stă aşa: băieţii de la evz au masă de fussball la redacţie şi joacă în fiecare zi. Nu că nu s-ar munci acolo... Targetul nostru era să înscriem măcar un gol în finală. Am reuşit să marchez golul de onoare în ultimele 5 secunde ale meciului, printr-un efort de concentrare supraomenesc. Tabela arăta 9-1. Am ieşit pe locul doi şi am cîştigat o umbrelă. Hu hi.
M-am distrat foarte mult. Mulţam fain, Heineken.
Echipă n-aveam. Paul Breazu a postulat sictirit că-l plictiseşte jocul (îl vedeti în planul 2, strivind o tigarã). Pe mine mă mînca palma deşi nu am jucat decît de două ori în viaţă. Am mai găsit un ronin ca mine şi am alcătuit echipa The Playboys. M-am întristat cînd am aflat că nu e voie cu ghiolbănelile mele cu care mai reuşeam să marchez (răsuceşti repede repede din mînerul ăla pînă cînd o plezneşti). Altminteri, în afara acestor artificii mnemotehnice şi ale hazardului, valoarea mea ca jucător de fussball e nulă. Partenerul meu era încă şi mai slab pregătit.
Evident că am îngenuncheat fără drept de apel grupa de 4 echipe, am cîştigat sec semifinala cu vreo 10-3 (hu hi!) şi am jucat finala campionatului de 8 echipe cu cea a Evenimentului Zilei (evz, vă dau link, ok?).
Treaba stă aşa: băieţii de la evz au masă de fussball la redacţie şi joacă în fiecare zi. Nu că nu s-ar munci acolo... Targetul nostru era să înscriem măcar un gol în finală. Am reuşit să marchez golul de onoare în ultimele 5 secunde ale meciului, printr-un efort de concentrare supraomenesc. Tabela arăta 9-1. Am ieşit pe locul doi şi am cîştigat o umbrelă. Hu hi.
M-am distrat foarte mult. Mulţam fain, Heineken.
P.S. Heineken, cînd mai organizaţi vizionări de meciuri în Champions League, de ce nu încercaţi să prindeţi TVRHD? Se vede aproape la fel de bine ca bulgarii pe vremuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu